Guess What? - II

[goguletz BIRGAOANU]

Izvorul Bigăr
Izvorul Bigăr (cunoscut și sub denumirea de Izbucul Bigăr) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Bozovici.
Rezervația naturală a fost înființată în anul 1982 și declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate). Aria naturală se întinde pe o suprafață de 176,60 hectare] și este inclusă în Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița.

Rezervația reprezintă o zonă colinară, cu izvoare, chei, abrupturi calcaroase, văi, lapiezuri, doline, ponoare, peșteri, avene, poiene și pajiști; cu o faună alcătuită din mamifere (urs brun, râs, lup, vulpe), păsări, reptile, broaște și pești; și o floră (nuc comun, alun turcesc, ghimpe, bujor bănățean) specifice grupări montane a Munților Banatului


Cascada Bigăr
Izbucul Bigăr este un izvor puternic (de unde termenul izbuc), alimentat de un curs de apă subteran ce străbate peștera cu același nume din Munții Aninei.

După circa 200m, apa izvorului (bogată în calcar) se varsă în râul Miniș de pe un prag stâncos, formând o cascadă de tuf calcaros, ce poartă numele de Cascada Bigăr.

Site-ul The World Geography a alcătuit în anul 2013 o listă cu cele mai impresionante cascade din lume. Pe primul loc se află Cascada Bigăr din Caraș-Severin.

Anterior, în septembrie 2010, un ghid turistic internațional, National Geographic Traveler - Romania, făcea pentru întâia oară prezentarea acestei cascade în presa turistică de specialitate.

Goguletz spune ca nai curaj!!![/url]

[OINCOO]

goguletz BIRGAOANU wrote:

Izvorul Bigãr Izvorul Bigãr (cunoscut și sub denumirea de Izbucul Bigãr) este o arie protejatã de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturalã de tip mixt), situatã în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Bozovici. Rezervația naturalã a fost înființatã în anul 1982 și declaratã arie protejatã prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 publicatã în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate). Aria naturalã se întinde pe o suprafațã de 176,60 hectare] și este inclusã în Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița. Rezervația reprezintã o zonã colinarã, cu izvoare, chei, abrupturi calcaroase, vãi, lapiezuri, doline, ponoare, peșteri, avene, poiene și pajiști; cu o faunã alcãtuitã din mamifere (urs brun, râs, lup, vulpe), pãsãri, reptile, broaște și pești; și o florã (nuc comun, alun turcesc, ghimpe, bujor bãnãțean) specifice grupãri montane a Munților Banatului Cascada Bigãr Izbucul Bigãr este un izvor puternic (de unde termenul izbuc), alimentat de un curs de apã subteran ce strãbate peștera cu același nume din Munții Aninei. Dupã circa 200m, apa izvorului (bogatã în calcar) se varsã în râul Miniș de pe un prag stâncos, formând o cascadã de tuf calcaros, ce poartã numele de Cascada Bigãr. Site-ul The World Geography a alcãtuit în anul 2013 o listã cu cele mai impresionante cascade din lume. Pe primul loc se aflã Cascada Bigãr din Caraș-Severin. Anterior, în septembrie 2010, un ghid turistic internațional, National Geographic Traveler - Romania, fãcea pentru întâia oarã prezentarea acestei cascade în presa turisticã de specialitate.

+1,rãspuns corect!
Corina - 12 puncte.
Bobi! - 1 punct.
Blade22 - 9 puncte.
goguletz BIRGAOANU - 9 puncte.
Sabecky - 5 puncte .
B1. - 3 puncte.

...

[OINCOO]

Guess who?

Spoiler:

...

[[A]dmiralRafy]

Barack Hussein Obama al II-lea este al 44-lea și actualul Președinte al Statelor Unite ale Americii, fiind primul afro-american ales în aceastã funcție, în urma alegerilor prezidențiale din 4 noiembrie 2008, alãturi de Joe Biden ca vicepreședinte.

[OINCOO]

[A]dmiralRafy wrote:

Barack Hussein Obama al II-lea este al 44-lea și actualul Președinte al Statelor Unite ale Americii, fiind primul afro-american ales în aceastã funcție, în urma alegerilor prezidențiale din 4 noiembrie 2008, alãturi de Joe Biden ca vicepreședinte.

+1,rãspuns corect!
Corina - 12 puncte.
Bobi! - 1 punct.
Blade22 - 9 puncte.
goguletz BIRGAOANU - 9 puncte.
Sabecky - 5 puncte.
B1. - 3 puncte.
[A]dmiralRafy - 1 punct.

...

[OINCOO]

Guess what?

Spoiler:

...

[Blade22]

Marele Zid Chinezesc este o serie de fortificații din piatră, cărămidă, pământ tasat , lemn și alte materiale, în general , construite de-a lungul unei linii de la est spre vest , peste frontierele de nord istorice ale Chinei pentru a proteja statele chineze și imperii împotriva raiduri și invazii ale diferitelor grupuri nomade ale stepa euroasiatică . Mai multe tipuri ziduri au fost construite încă din secolul al 7 - lea î.Hr., [2] acestea, mai târziu s - au alăturat împreună și a făcut mai mari și mai puternice, sunt acum denumite colectiv ca Marele Zid. [3] , în special celebru este construit peretele 220-206 i.Hr. de Qin Shi Huang , primul imparat al Chinei. O mică parte din acel zid rămâne. De atunci, Marele Zid a fost pornit și oprit reconstruite, întreținute și îmbunătățite; cea mai mare parte a peretelui existent este din timpul dinastiei Ming (1368-1644)


Casuta vocala @Blade
FREE

[OINCOO]

Blade22 wrote:

Marele Zid Chinezesc este o serie de fortificații din piatrã, cãrãmidã, pãmânt tasat , lemn și alte materiale, în general , construite de-a lungul unei linii de la est spre vest , peste frontierele de nord istorice ale Chinei pentru a proteja statele chineze și imperii împotriva raiduri și invazii ale diferitelor grupuri nomade ale stepa euroasiaticã . Mai multe tipuri ziduri au fost construite încã din secolul al 7 - lea î.Hr., [2] acestea, mai târziu s - au alãturat împreunã și a fãcut mai mari și mai puternice, sunt acum denumite colectiv ca Marele Zid. [3] , în special celebru este construit peretele 220-206 i.Hr. de Qin Shi Huang , primul imparat al Chinei. O micã parte din acel zid rãmâne. De atunci, Marele Zid a fost pornit și oprit reconstruite, întreținute și îmbunãtãțite; cea mai mare parte a peretelui existent este din timpul dinastiei Ming (1368-1644)

+1,rãspuns corect!
Corina - 12 puncte.
Bobi! - 1 punct.
Blade22 - 10 puncte.
goguletz BIRGAOANU - 9 puncte.
Sabecky - 5 puncte.
B1. - 3 puncte.
[A]dmiralRafy - 1 punct.

...

[OINCOO]

Guess who?

Spoiler:

...

[Corina]

Turnul Eiffel (din franceză: La tour Eiffel, care se pronunță la tur e-'fel) este o construcție faimoasă pe schelet de oțel din Paris ce măsoară 324 m înălțime. Turnul a devenit simbolul Franței cel mai răspândit la nivel mondial. A fost conceput de către Émile Nouguier, Maurice Koechlin și Stephen Sauvestre, angajați la Eiffel și Co. Gustave Eiffel, inițial reticent cu privire la proiect, a devenit ulterior un mare susținător al său și a cumpărat brevetul. Turnul, care poartă numele său, este una dintre principalele destinații turistice ale Parisului și lumii, cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual. Turnul și-a primit cel de-al 200.000.000 vizitator la 28 noiembrie 2002.

Structura a fost construită între anii 1887-1889. Aceasta urma să servească drept arc de intrare la Expoziția Universală (1889), un târg mondial ce sărbătorea centenarul Revoluției franceze. A fost inaugurat la 31 martie 1889 și deschis pentru public la 6 mai. 300 de muncitori au unit 18.038 de piese de oțel pudlat⁠(en), folosind două milioane și jumătate de nituri. Luând în considerare standardele de siguranță din acel moment, este remarcabil faptul că un singur muncitor a murit la construcția turnului, și anume în timpul instalării lifturilor. Lifturile originale funcționau cu ajutorul unui sistem hidraulic, pe când lifturile actuale sunt electrice.

Turnul are 300 m înălțime, excluzând antena din vârf, ce mai adaugă 20 de metri, și o greutate de peste 10.000 de tone. Când a fost construit era cea mai înaltă clădire din lume. Întreținerea turnului include utilizarea a 50 de tone de vopsea maro închis, la fiecare 7 ani. Depinzând de temperatura aerului, Turnul Eiffel își schimbă înălțimea cu câțiva centimetri datorită contracției și dilatării aliajului de metale.

Cel puțin la începuturile sale, publicul a întâmpinat cu multă reticență această construcție, considerând-o inestetică. Astăzi însă este considerat drept simbolul orașului și una dintre cele mai frapante piese de artă arhitecturală din lume. Unul dintre clișeele hollywoodiene este priveliștea de la o fereastră pariziană, care întotdeauna include Turnul Eiffel.

La început, Eiffel a primit permisiunea de a lăsa monumentul în viață timp de 20 de ani, dar ținând cont că oferea o serie de beneficii în domeniul comunicațiilor, s-a renunțat la demontarea sa.

Turnul are 3 nivele: accesul publicului la primul și al doilea nivel se poate face atât pe scări, cât și cu liftul, în schimb accesul la ultimul nivel se face exclusiv cu liftul.

Clădirea, unde lucrează 500 de persoane (250 de salariați direcți ai SETE și 250 ai diferiților concesionari ai monumentului), este deschisă publicului pe tot parcursul anului. Turnul Eiffel este înscris ca monument istoric din 24 iunie 1964 și face parte din Patrimoniul mondial UNESCO din anul 1991, împreună cu alte monumente pariziene.

Furnizorul materialului de construcție pentru Turnul Eiffel a fost compania Forges et Usines Fould-Dupont.[1][2] Minereul de fier utilizat a fost extras în Algeria, la Zaccar și Rouina.[3]

[OINCOO]

Corina wrote:

Turnul Eiffel (din francezã: La tour Eiffel, care se pronunțã la tur e-'fel) este o construcție faimoasã pe schelet de oțel din Paris ce mãsoarã 324 m înãlțime. Turnul a devenit simbolul Franței cel mai rãspândit la nivel mondial. A fost conceput de cãtre Émile Nouguier, Maurice Koechlin și Stephen Sauvestre, angajați la Eiffel și Co. Gustave Eiffel, inițial reticent cu privire la proiect, a devenit ulterior un mare susținãtor al sãu și a cumpãrat brevetul. Turnul, care poartã numele sãu, este una dintre principalele destinații turistice ale Parisului și lumii, cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual. Turnul și-a primit cel de-al 200.000.000 vizitator la 28 noiembrie 2002. Structura a fost construitã între anii 1887-1889. Aceasta urma sã serveascã drept arc de intrare la Expoziția Universalã (1889), un târg mondial ce sãrbãtorea centenarul Revoluției franceze. A fost inaugurat la 31 martie 1889 și deschis pentru public la 6 mai. 300 de muncitori au unit 18.038 de piese de oțel pudlat(en), folosind douã milioane și jumãtate de nituri. Luând în considerare standardele de siguranțã din acel moment, este remarcabil faptul cã un singur muncitor a murit la construcția turnului, și anume în timpul instalãrii lifturilor. Lifturile originale funcționau cu ajutorul unui sistem hidraulic, pe când lifturile actuale sunt electrice. Turnul are 300 m înãlțime, excluzând antena din vârf, ce mai adaugã 20 de metri, și o greutate de peste 10.000 de tone. Când a fost construit era cea mai înaltã clãdire din lume. Întreținerea turnului include utilizarea a 50 de tone de vopsea maro închis, la fiecare 7 ani. Depinzând de temperatura aerului, Turnul Eiffel își schimbã înãlțimea cu câțiva centimetri datoritã contracției și dilatãrii aliajului de metale. Cel puțin la începuturile sale, publicul a întâmpinat cu multã reticențã aceastã construcție, considerând-o inesteticã. Astãzi însã este considerat drept simbolul orașului și una dintre cele mai frapante piese de artã arhitecturalã din lume. Unul dintre clișeele hollywoodiene este priveliștea de la o fereastrã parizianã, care întotdeauna include Turnul Eiffel. La început, Eiffel a primit permisiunea de a lãsa monumentul în viațã timp de 20 de ani, dar ținând cont cã oferea o serie de beneficii în domeniul comunicațiilor, s-a renunțat la demontarea sa. Turnul are 3 nivele: accesul publicului la primul și al doilea nivel se poate face atât pe scãri, cât și cu liftul, în schimb accesul la ultimul nivel se face exclusiv cu liftul. Clãdirea, unde lucreazã 500 de persoane (250 de salariați direcți ai SETE și 250 ai diferiților concesionari ai monumentului), este deschisã publicului pe tot parcursul anului. Turnul Eiffel este înscris ca monument istoric din 24 iunie 1964 și face parte din Patrimoniul mondial UNESCO din anul 1991, împreunã cu alte monumente pariziene. Furnizorul materialului de construcție pentru Turnul Eiffel a fost compania Forges et Usines Fould-Dupont.[1][2] Minereul de fier utilizat a fost extras în Algeria, la Zaccar și Rouina.[3]

+1,rãspuns corect!
Corina - 13 puncte.
Bobi! - 1 punct.
Blade22 - 10 puncte.
goguletz BIRGAOANU - 9 puncte.
Sabecky - 5 puncte.
B1. - 3 puncte.
[A]dmiralRafy - 1 punct.

...

[OINCOO]

Guess who?

Spoiler:

...

[Corina]

Sfântul Mormânt
Mormântul lui Isus Hristos din Ierusalim este singura relicvă materială a Învierii, unicul vestigiu al acestui eveniment fundamental al creștinismului-dacă excludem Giulgiul Sfânt, pe care o publicitate abulă îl învăluie astăzi într-o aură de mister. Sfântul Mormânt este locul săpat în stâncă, oferit de Iosif din Arimateea, unde a fost depus trupul răstignitului în seara de vineri și care, în dimineața Paștilor, a fost găsit gol de către Apostoli.

Spre deosebire de alte relicve ale lui Christos-nenumăratele bucăți din lemnul Crucii, stâlpii unde a fost biciuit, cununile de spini, bureții, trestiile, ligheanele în care Pilat s-a spălat pe mâini, toate obiecte mobile smulse din contextul lor, răspândite în atâtea sute de exemplare, lucru ce, pe la începutul secolului al XI-lea, îl supăra pe călugărul Guibert din Nogent-, Mormântul este profund ancorat în inima orașului Ierusalim. Cetatea mistică, Ierusalimul celest, împrăștieasupra orașului pământesc o parte din sfințenia sa și din simbolurile sale, ce prind rădăcini în jurul Mormântului, spre care se îndreaptă pelerinii. Aici, spiritualul și materialul se unesc și se contopesc unul cu celălalt. A privi Mormântul, a-a atinge, a păși peste urmele pașilor lui Christos, toate acestea, după cum se spunea în sec al XI-lea, constituie pentru pelerini gesturi ale mântuirii.

În timp ce, transplantate în Occident, bucățile de piatră smulse din Mormânt par să-și piardă toată puterea evocatoare sau taumaturgică, cultul acestui monument sfânt al Ierusalimului ia proporții nemăsurate în lumea Patimilor și a făgăduinței de mântuire. Loc sfânt mai mult decât relicvă, el este una din luminile cu atât mai strălucitoare, cu cât sunt mai îndepărtate, ale credinței Evului Mediu, ale îndemnurilor și visurilor sale. Să fie oare autentic acest Sfînt Mormânt? Prea puțin importă. Degeaba s-a înverșunat cu asprimea-i binecunoscută critica pozitivistă, căci, încă din anul 325, acest loc de tradiție, conform datelor Evangheliei, a rămas încărcat cu întreaga sa valoare simbolică și istorică. Această credință se sprijină, în sânul comunității creștine din Ierusalim, pe o tradiție ce nu poate fi dovedită, născută cu mult înainte ca împăratul Hadrian să refacă, în anul 135, orașul. Ca în cazul mormântului Sfîntului Petru, toate discuțiile sunt niște tertipuri, în care dovezile sunt subiective iar armele criticii, mântuite de ideologie.

Abia după Conciliul de la Niceea, în anul 325, Constantin a poruncit episcopului Macarie al Ierusalimului să distrugă templul zeiței Venus și pe cel al lui Jupiter. Constantin a dat poruncă să se clădească nu numai o bazilică mai frumoasă decât toate celelalte din lume, dar încă și alte construcții, care să depășească tot ceea ce există mai deosebit în celelalte orașe, și le-a pus constructorilor la dispoziție marmura și coloanele cele mai de preț. Arhitecții Eustațiu și Zenobiu s-au apucat să construiască o bazilică de primă mărime, dovadă a biruinței politice a creștinilor și a afirmării Ierusalimului drept capitala lor religioasă. În anul 335, reuniți în sinodul de la Tyr, episcopii au venit să sfințească noua bazilică care va purta numele de Biserica Sfântului Mormânt

Începând cu secolul IV până în al VII-lea, Sfântul Mormânt, gigantic complex monumental, cunoaște vremea sa de glorie. Loc de pelerinaj de prim ordin al crestinătății, el e slăvit în toate relatările călătorilor. Sfântul Augustin reproșează zadarnic donatiștilor că adoră țărâna luată de acolo; pelerinii cară cu ei peste tot vase de plumb conținând uleiul ars în fața marelui sanctuar palestinian. Aceste relicvare portabile, păstrate azi mai ales printre comorile lombarde de la Monza și Bobbio, prezintă, datorită desenelor gravate pe fața lor superioară, o culegere iconografică, e adevărat, cam schematică, a principalelor monumente ale Pământului Sfânt.

Perioada sa întunecată începe în veacul al VII-lea, fiecare secol fiind după aceea decatastrofe distrugătoare, urmate doar de niște restaurări sumare. În anul 614, cu ocazia cuceririi Ierusalimului de către perșii lui Chosroe II, Sfântul Mormânt a fost incendiat și relicva Crucii furată. Însă împăratul Heraclius a recuperat-o, iar patriarhul Modest al Ierusalimului i-a refăcut părțile deteriorate. Cucerirea arabă din 632 a pus capăt prezenței bizantine în această regiune. Toleranța era o regulă, și califul Omar s-a mulțumit să se roage în afara Sfântului Mormânt, fiindcă, zicea el dacă m-aș fi rugat înaceastă biserică, ea ar fi rămas pierdută pentru voi [creștinii], deoarece credincioșii v-ar fi luat-o, zicînd că: aici s-a rugat Omar

Dar bazilica era oricum amenințată de ruină: un cutremur în secolul al IX-lea au precedat distrugerea ordonată de califul Hakîm în 1009. Cronicarul Ioan din Antiohia povestește cum executanții poruncii califului au ras la pământ întreaga biserică, în afară de acele părți imposibil de dărâmat sau prea greu de mișcat din loc, adică rotonda anastasis, care mai există, până la primul etaj, și azi. Afost un gest de neînțeles. Din partea lui Hakîm, fiul unei creștine și nepot a doi patriarhi, asta însemna nu numai persecutarea creștinilor, ci și un act care anunța o viitoarte amenințare la adresa tuturor libertăților de credință.

[OINCOO]

Corina wrote:

Sfântul Mormânt Mormântul lui Isus Hristos din Ierusalim este singura relicvã materialã a Învierii, unicul vestigiu al acestui eveniment fundamental al creștinismului-dacã excludem Giulgiul Sfânt, pe care o publicitate abulã îl învãluie astãzi într-o aurã de mister. Sfântul Mormânt este locul sãpat în stâncã, oferit de Iosif din Arimateea, unde a fost depus trupul rãstignitului în seara de vineri și care, în dimineața Paștilor, a fost gãsit gol de cãtre Apostoli. Spre deosebire de alte relicve ale lui Christos-nenumãratele bucãți din lemnul Crucii, stâlpii unde a fost biciuit, cununile de spini, bureții, trestiile, ligheanele în care Pilat s-a spãlat pe mâini, toate obiecte mobile smulse din contextul lor, rãspândite în atâtea sute de exemplare, lucru ce, pe la începutul secolului al XI-lea, îl supãra pe cãlugãrul Guibert din Nogent-, Mormântul este profund ancorat în inima orașului Ierusalim. Cetatea misticã, Ierusalimul celest, împrãștieasupra orașului pãmântesc o parte din sfințenia sa și din simbolurile sale, ce prind rãdãcini în jurul Mormântului, spre care se îndreaptã pelerinii. Aici, spiritualul și materialul se unesc și se contopesc unul cu celãlalt. A privi Mormântul, a-a atinge, a pãși peste urmele pașilor lui Christos, toate acestea, dupã cum se spunea în sec al XI-lea, constituie pentru pelerini gesturi ale mântuirii. În timp ce, transplantate în Occident, bucãțile de piatrã smulse din Mormânt par sã-și piardã toatã puterea evocatoare sau taumaturgicã, cultul acestui monument sfânt al Ierusalimului ia proporții nemãsurate în lumea Patimilor și a fãgãduinței de mântuire. Loc sfânt mai mult decât relicvã, el este una din luminile cu atât mai strãlucitoare, cu cât sunt mai îndepãrtate, ale credinței Evului Mediu, ale îndemnurilor și visurilor sale. Sã fie oare autentic acest Sfînt Mormânt? Prea puțin importã. Degeaba s-a înverșunat cu asprimea-i binecunoscutã critica pozitivistã, cãci, încã din anul 325, acest loc de tradiție, conform datelor Evangheliei, a rãmas încãrcat cu întreaga sa valoare simbolicã și istoricã. Aceastã credințã se sprijinã, în sânul comunitãții creștine din Ierusalim, pe o tradiție ce nu poate fi doveditã, nãscutã cu mult înainte ca împãratul Hadrian sã refacã, în anul 135, orașul. Ca în cazul mormântului Sfîntului Petru, toate discuțiile sunt niște tertipuri, în care dovezile sunt subiective iar armele criticii, mântuite de ideologie. Abia dupã Conciliul de la Niceea, în anul 325, Constantin a poruncit episcopului Macarie al Ierusalimului sã distrugã templul zeiței Venus și pe cel al lui Jupiter. Constantin a dat poruncã sã se clãdeascã nu numai o bazilicã mai frumoasã decât toate celelalte din lume, dar încã și alte construcții, care sã depãșeascã tot ceea ce existã mai deosebit în celelalte orașe, și le-a pus constructorilor la dispoziție marmura și coloanele cele mai de preț. Arhitecții Eustațiu și Zenobiu s-au apucat sã construiascã o bazilicã de primã mãrime, dovadã a biruinței politice a creștinilor și a afirmãrii Ierusalimului drept capitala lor religioasã. În anul 335, reuniți în sinodul de la Tyr, episcopii au venit sã sfințeascã noua bazilicã care va purta numele de Biserica Sfântului Mormânt Începând cu secolul IV pânã în al VII-lea, Sfântul Mormânt, gigantic complex monumental, cunoaște vremea sa de glorie. Loc de pelerinaj de prim ordin al crestinãtãții, el e slãvit în toate relatãrile cãlãtorilor. Sfântul Augustin reproșeazã zadarnic donatiștilor cã adorã țãrâna luatã de acolo; pelerinii carã cu ei peste tot vase de plumb conținând uleiul ars în fața marelui sanctuar palestinian. Aceste relicvare portabile, pãstrate azi mai ales printre comorile lombarde de la Monza și Bobbio, prezintã, datoritã desenelor gravate pe fața lor superioarã, o culegere iconograficã, e adevãrat, cam schematicã, a principalelor monumente ale Pãmântului Sfânt. Perioada sa întunecatã începe în veacul al VII-lea, fiecare secol fiind dupã aceea decatastrofe distrugãtoare, urmate doar de niște restaurãri sumare. În anul 614, cu ocazia cuceririi Ierusalimului de cãtre perșii lui Chosroe II, Sfântul Mormânt a fost incendiat și relicva Crucii furatã. Însã împãratul Heraclius a recuperat-o, iar patriarhul Modest al Ierusalimului i-a refãcut pãrțile deteriorate. Cucerirea arabã din 632 a pus capãt prezenței bizantine în aceastã regiune. Toleranța era o regulã, și califul Omar s-a mulțumit sã se roage în afara Sfântului Mormânt, fiindcã, zicea el dacã m-aș fi rugat înaceastã bisericã, ea ar fi rãmas pierdutã pentru voi [creștinii], deoarece credincioșii v-ar fi luat-o, zicînd cã: aici s-a rugat Omar Dar bazilica era oricum amenințatã de ruinã: un cutremur în secolul al IX-lea au precedat distrugerea ordonatã de califul Hakîm în 1009. Cronicarul Ioan din Antiohia povestește cum executanții poruncii califului au ras la pãmânt întreaga bisericã, în afarã de acele pãrți imposibil de dãrâmat sau prea greu de mișcat din loc, adicã rotonda anastasis, care mai existã, pânã la primul etaj, și azi. Afost un gest de neînțeles. Din partea lui Hakîm, fiul unei creștine și nepot a doi patriarhi, asta însemna nu numai persecutarea creștinilor, ci și un act care anunța o viitoarte amenințare la adresa tuturor libertãților de credințã.

+1,rãspuns corect! La urmãtoarea întrebare ,nu ai voie sã rãspunzi.
Corina - 14 puncte.
Bobi! - 1 punct.
Blade22 - 10 puncte.
goguletz BIRGAOANU - 9 puncte.
Sabecky - 5 puncte.
B1. - 3 puncte.
[A]dmiralRafy - 1 punct.

...

[OINCOO]

Guess who?

Spoiler:

...