Violenþa nu þine cont de vârsta , de om , de suflet . Ea spre deosebire de noi oamenii nu are componenta „dualistã” despre care vorbeºte Rene Descartes , ea þine mai degrabã de suflet ºi de puterea noastrã de acþionare . ªi indiferent de cât de mult rãneºte , ea nu face riduri ºi se hrãneºte din vicii , slãbiciune , rãni , violenþa se hrãneºte cu neuronii ce sparg cotidianul prin lovituri aspre .
Din pãcate violenþa reuºeºte sã spargã ºi pereþii groºi de realitate ai ºcolilor , unde copiii ar trebui sã fie in siguranþã , ar trebui sa fie acel spaþiu oglindã în care se proiecteazã toate lucrurile bune .
Violenþa e opusul fericirii descrise de Nietzsche “ un da , un nu , o linie dreaptã un þel … ” violenþa poate distruge instant o lume , te poate mãcina cu desãvârºire lãsând rãni permanente , spinul violenþei se înfige adânc , nu þine de superficial , poate distruge acel Tot la care aspirãm întreaga copilãrie , poate distruge aspiraþia spre infinit , aspiraþia oricãrui copil , visãtor în esenþã spre mai mult .
ªcoala vãzutã în ansamblul ei , este o cãlãuzã ce te lasã sã iþi alegi propriul drum , sã mergi cu lira în mânã ºi florile pe cap , sã aduni noi cunoºtinþe pe care sã le pui în sacul desãvârºirii tale , dar ce se întâmplã atunci când pe calea ta apare un necunoscut ºi te loveºte , iar sacul iþi cade … Anii se risipesc pe treptele drumului tãu , se metamorfozeazã în umbre ºi o iau pe calea fiinþelor de hârtie parcurgând labirintul lui Dedal .Aceastã violenþã estompeazã gramele de pozitivism pe care orice tânãr elev le are ºi diminueazã credinþa lor , aceea cã pot avea o contribuþie pozitivã în societate dupã încheierea învãþãmântului .
ªi cu ce îi putem ajuta NOI pe tinerii aceºtia a cãror viaþã poate deveni o veritabilã operã dramaticã ? Locul violenþei e în spaþiile ermetice ºi prefer ºi eu ca modernii mai degrabã sugestia decât reprezentarea .
De ce oare apare violenþa în ºcoli ? De la aceastã premisã trebuie sã plecãm . Deºi pare o problemã care face apel la adâncime , uneori e ceva de suprafaþã ºi o simplã nota a educaþiei sau a lipsei ei . Sã fie omul violent din superficialitate ? Sã se rupã el de acea definiþie a lui de „animal raþional” ºi sã rãmânã un simplu animal ? Explicaþia unor elevi pentru cã au fost violenþi nu doar prin limbaj , ci pur ºi simplu brutali poate fi "am vrut doar sa ies în evidenþã , sã-mi scot la ivealã statutul ", de ce aceºti falºi Budha se aºeazã nedrept în Walhalla?
Devine un adevãrat rãzboi . Rãzboiul fiind purtat între aceºti elevi ce se cred eroi doar pentru ca au un comportament agresiv(tinerii au calea lor ºi profesorul lor) ºi poliþie .
În semn de manifest ºi al educaþiei împotriva violenþei se þin ore , de dirigenþie sau se promoveazã idei nobile ca toleranþa în cadrul programelor manifest purtate la nivel naþional la care participã însã puþine persoane.
Dar cum poþi învãþa într-o orã un om care poartã sub epiderma violenþa ºi mâinile sale devin veritabile foarfece ale suferinþei , iar cuvintele deºi poartã în ele sonoritatea unui Orfeu cu lira în mânã sunt proiectate în Infern , cãci aceasta e cea mai buna definiþie a violenþei.
Am putea opri aceºti copii violenþi rupând grupurile cu cei asemenea lor , punându-i sã facã ceva constructiv , îndemnându-i cãtre lucrurile mici întâi cum ar fi a-ºi cere scuze , a-i îndrepta cãtre arte , a-i îndrepta cãtre medii sociale echilibrate din care pot învãþa ceva .
În acelaºi timp violenþa la unii tineri , nu este decât o manifestare in exterior a unor dezechilibre interioare fiind depresia , sau doar o simplã imitaþie a unor idei violente preluate din jocuri video sau din simple filme .
Pentru a prevenii violenþa trebuie încurajatã comunicarea , renunþarea la maºinãrii ºi în acelaºi timp controlul furiei ce stãpâneºte aceºti copii. Nefiind simple maºinãrii , omul este aºa cum considera Lucian Blaga " fiinþã culturalã " ce are capacitatea de a da un înþeles cuvântului , astfel cu mult efort violenþa poate fi combãtutã prin cuvânt .
Pentru a combate violenþa trebuie sã o refuzãm , nu sã o negãm , cãci ea nu se reduce la o simplã armã , la o simplã loviturã ca proiecþie a unui alter-ego zbuciumat . Refuzãm confruntaþiile directe , refuzãm rãceala armelor , dar adoptãm programe pe care le putem aplica în situaþii de urgenþã în cadrul confruntãrilor , adoptãm discuþiile libere ºi eliberãm din noi toate sensurile ºi simbolurile negative ce duc la orice tip de violenþã.
Dar în final ce poate fi mai rãu decât violenþa care ne rupe caracterul de fiinþã socialã ºi care ne izoleazã într-o lume numitã trist lipsã de interes. Violenþa se poate naºte de oriunde ºi o simplã dozã de violenþã poate duce la intoxicarea inimii , a afectelor , a credinþei . ªi iniþial o privim detaºaþi , pentru cã ne înþeapã superficial ca spinii unui trandafir , dar ce se întâmplã când îi adãugãm sensul de care ne spune Blaga în poezia " Poetul " , când Rilke moare ucis de spinii unui trandafir ce-i amplificã leucemia ? Aºa ºi noi , captivi , privind prin ochelarii de cal , ne limitãm . Violenþa în ºcoli plafoneazã ºi ucide interesul acestei noi generaþii.
Nu ar fi oare bine sã reuºim sã combatem totul ºi in final binoclul sã nu fie spart decât sã se spargã ºi sã ne reflectãm doar în cioburi ? Prin comunicare ºi educarea prin "dialogarea cu sine" , prin evitarea violenþei pe care o putem imprima în „fiinþele de hârtie” , combatem violenþa cãci promovãm dorinþa de frumos , de estetic , dorinþa de a asimila lumea în totalitatea ei nãucitoare.
World of Warcraft
