Cernobal

[Levier]

nope, e o greseala spiridusule, zona interzise este o zona populata si protejata, unde se intra numai si numai cu costum special

materialele radioactive nu produc gaz toxic, ele sunt pur si simplu radioactive.

radioactivitatea nu are efecte ca-n filme sa te transforme in betmen sau spaidarman, pur si simplu iti provoaca boli, in cazul expunerii minore spre medii si moarte in scurt timp in cazul expunerii majore.

animalele si plantele din zona interzisa sunt normale, a doua generatie de dupa catastrofa sunt perfect normale, prima fiind predispusa spre boli si complicatii ale glandei tiroide.

deasemenea, reactoarele, tocmai pentru a preveni o asemenea catastrofa sunt la zeci de kilometri unul de altul.

deasemenea spiridusu, zona este cercetata si protejata inca din ianuarie 1987, si radiatiile prezente in momentul asta in zona aia sunt relativ mici (0,800/0,900 roentgeni/ora) fata de cele din momentul eliberarii materialului radioactiv (20.000-30.000 roentgeni pe ora)

[JohnCena]

puneti si niste imagini ?

sau mai postati ca sunt interesante posturile

[scrapple]

Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în Centrala Atomoelectricã Cernobîl, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmatã de contaminarea radioactivã a zonei înconjurãtoare. Centrala electricã se afla la 51°23′23″N, 30°5′58″E, în apropiere de oraºul pãrãsit Pripiat, Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitaþii radioactive s-a îndreptat spre pãrþile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei ºi pãrþile estice ale Americii de Nord. Suprafeþe mari din Ucraina, Belarus ºi Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitaþiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.[1]

Accidentul a pus în discuþie grija pentru siguranþa industriei sovietice de energie nuclearã, încetinind extinderea ei pentru mulþi ani ºi impunând guvernului sovietic sã devinã mai puþin secretos. Acum statele independente – Rusia, Ucraina ºi Belarus au fost supuse decontaminãrii continue ºi substanþiale. E dificil de estimat un numãr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numãrarea victimelor. Listele erau incomplete ºi ulterior autoritãþile sovietice au interzis doctorilor citarea „radiaþie” din certificatele de deces.

Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenþa Internaþionalã a Energiei Atomice (IAEA) ºi Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii (WHO), a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrãtori ºi 9 copiii cu cancer tiroidian) ºi a estimat cã mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticaþi în 2002[2].

Deºi în Zona de Excludere a Cernobîlului anumite zone restrânse vor rãmâne închise, majoritata teritoriilor afectate sunt acum deschise pentru stabilizare ºi activitate economicã[3].


Înainte de accident

Condiþiile pentru începerea acestui test au fost pregãtite pe luminã la data de 25 aprilie ºi producþia de energie a reactorului a fost redusã spre 50%. O staþiune localã de putere a fost închisã neaºteptat. Coordonatorul retelei electrice a Kievului a cerut amânare scaderii aportului energetic al centralei în reþea, pentru acoperirea vârfului ce consum al serii. Directorul centralei a consimþit ºi a amânat testul pentru mai târziu. Testul de siguranþã a fost amânat pânã la schimbul de noapte, o echipã neexperimentatã care ar fi trebuite sã lucreze la reactorul #4 noaptea aceea ºi urmãtoarea[4]

La 11:00 noaptea, 25 aprilie, se permite închiderea reactorului pentru continuarea testului. S-a prevãzut ca din nominalul sãu de 3,2 GW energie, aducerea reactorului spre 0,7-1,0 GW, cu scopul de a efectua testul la cel mai jos nivel de putere recomandat.[5] Oricum, noua echipã a fost surprinsã de amânarea anterioarã a încetinirii reactorului ºi a urmat protocolul original al testului. Urmarea a fost reducerea prea rapidã a nivelului de putere. În cea situaþie, reactorul a produs mult xenon-135, care a scãzut ºi mai mult puterea (spre 30 MW - aproximativ 5% de valoare presupusã). Operatorii au crezut cã scãderea rapidã a fost din cauza unui defect la unul dintre regulatorii de putere, scãpând din vedere contaminarea reactorului. Cu scopul de a spori reactivitatea (neºtiind cã scãderea drasticã a puterii este cauzatã de absorbþia în exces a neutronilor de xenon-135),


Accidentul

Sâmbãtã, 26 aprilie 1986, la 01:23:58 am, reactorul #4 a suferit o explozie catastrofalã a vaporilor de apã, care a declanºat un incendiu, o serie de explozii adiþionale ºi fluidizare nuclearã. Accidentul poate fi gândit ca o versiune extremã a accidentului SL-1 în Statele Unite din 1961, unde centrul reactorului a fost distrus (omorând trei oameni), radioactivitatea rãspândindu-se direct în interiorul clãdirii unde se afla SL-1. În timpul accidentului de la Cernobîl însã, aceasta a fost dusã prin vânt spre frontierele internaþionale

Planuri de testare

La data de 25 aprilie 1986, pe luminã, reactorul #4 a fost programat pentru fi închis pentru întreþinere. S-a decis folosirea acelei ocazii ca o oportunitate pentru controlarea capacitãþii generatorului turbinei de a produce putere electricã suficientã pentru alimentarea sistemelor de siguranþã ale reactorului (mai ales pompe de apã) dupã pierderea puterii externe. Tipul RMBK al reactorului are nevoie de apã care sã circule continuu prin centru, atâta vreme cât combustibilul nuclear este prezent. Reactorele Cernobîlului au avut o pereche de generatori diesel, disponsibilã , dar aceasta nu se activeazã imediat – reactorul a fost, deci, pregãtit pentru a rãsuci jos turbina, punct la care ea ar fi fost deconectatã ºi ar fi permis rãsucireea sub elanul sãu rotativ, iar scopul testului a fost acela de a se hotãrî dacã turbinele în faza extenuatã pot genera putere pentru pompe. Testul a fost fãcut cu succes la altã unitate (cu toate sistemele de siguranþã active), având, însã, rezultate negative – turbinele nu au generat puterea suficientã, dar au fost fãcute îmbunãtãþiri adiþionale, ceea ce a determinat efectuarea altui test.


Sursa: Wikipedia

Enjoy