poezii :) sau cuvinte frumoase

[AloNE]

)) doamne frate ce te face sa crezi ca nam prietena , scriu pt ca imi place sa scriu

[evil_boy]

Imi poti explica shi mie de unde ai aceasta inspiratie?Ce faci ca sa te inspiri?


Alone in Dark

[AloNE]

inspiratie hai sa incerc sa explic si am sa fiu cat se poate de sincer fara sa sucesc vreo fraza sau sa inventez ceva :

cateodata ma descrie ce scriu asta inseamna momente grele din viata si intamplari care te sufoca
daca scriu despre iubire poate ma refer la iubire parinteasca , si ca sa fiu sincer nam fost atat de iubit de parinti sau sa am dragostea lor cum au avut alti si ar putea fi si altele de care mas lega , sau poate descriu cea ce as vrea sa simt , ideea e ca scriu ce imi trece prin minte mai tot timpul si asta iti poti da seama imediat pt ca majoritatea sunt scrise in maximum 1 sau 2 ore
si toate sunt despre tristete pt ca asta imi place sa scriu si nu emo sau de genu doar pt ca acolo gasesc o multime de cuvinte frumoase , tisa intamplat vreodata sa traiesti o intamplare mai "ploioasa" pt tine si in momentu ala da simti ca tre sa exterorizezi cumva si sa te calmezi eu asa o fac . Din ce tiam zis mai sus nu reiese ca da am o prietena si de bine si de rau sunt de 3 ani cu ea . Mai clar imi place sa scriu , imi place sa scriu de lucruri mai lacrimogene si mai sentimentaliste , pt ca uneori sunt mai emotiv si tre sa imi descarc partea aia cumva , si nu tot ce scriu e intamplare reala , majoritate e fictiv . Si restu mai citeste lumea si carti chiar daca numai e la moda asa ceva

[AloNE]

adun tot ce e rau si il pun intrun cufar
toate cosmarurile si intamplarile , sa numai sufar
traiesc si ma transform intrun inger al tragediei
am devenit atat de fragil si plang la un balconas
plang dupa sarutarile tale , ma ascund precum un las
si acum esti atat de amara si de rece
si ma cuprinde usor ucigasul perfect
cel ce nu face nici un sunet
care se misca in interior
si incerc sa fiu cat mai tare, si cu ganduri seci ma dobor
ametit si haituit de clipe ce sunt acum in trecut
arunc priviri in gol si privesc tacut
cu fragmente triste din nuvele ma omor
speranta cauta si un gust cat mai placut
mam saturat de amar si numai vreau sa te sarut
cuprins de palmele tale plang usor
si ma amagesc cu fantasme intrun sec viitor
emotii aride cu clipiri dese si triste
picaturi ce cad din ochi tai ametiste
buze reci din chilimbar ce ma ating usor
duios si trist moment din minte cuprinsa de nebunie

[Hidden]

evil_boy wrote:

Imi poti explica shi mie de unde ai aceasta inspiratie?Ce faci ca sa te inspiri?

are o muza ma,si daca mergi si tu la MUSE pe 6 si canti pentru iertare poate faci rost de inspiratie

...va asigur ca greselile ortografice, ortoepice, de punctuatie, morfosintactice si folosirea inadecvata a unitatilor lexico-semantice imi apartin, mi le asum, dar la scoala sa stiti ca tot nu ma duc!

[scrapple]

dc nu dati sticky la topicu asta ?

[Levier]

evil_boy wrote:

Imi poti explica shi mie de unde ai aceasta inspiratie?Ce faci ca sa te inspiri?

tu se pare ca nu ai inspiratie, copiezi tutoriale ca ministru' sanatatii.

Good job alone, keep writin' em ***, write hard, go pro.

[AloNE]

printre gramezi de scrum
mise intapla sa umblu si acum
sa privesc steril fara a imi pasa
pentru a nu imi umple lumea cu ura
sa nu ii aud pe toti cum ma injura
si ma ascund de tot intro casa
unde-i totul de piatra si fara nici o fereastra
printre crapaturi aud vorbe si soapte intro noapte sihastra
esti un las ... nu vezi ce trebuie si alungi fiecare raza de luna
esti un prost ... nu e nevoie ca toata lumea sa ti-o spuna
esti nebun ... si te plimbi singur prin ploaie
si alte cuvinte menite sa te prinda in lanturile nebuniei
apoi sa nu ii mai poti scapa si sa dispara lumea ta
sa ramai fara adapost si restul sa fie de prisos
sa fii intrun camp deschis privind o flacara ce sa stins
si acum eu de mahnire cuprins si de ura aprins
de ce aud aste vorbe reci ce ma inchina apusului
dintro lume fara tipenie de om lasat pustiului
sa ma inconjoare mucegai de pe piatra rece funerara
si asta lume ce miam creat sa fiu aparat e tot mai amara
si tot ce am sperat ce pastram ca o comoara
a disparut si restul din intuneric ma lasa si ma doboara

[AloNE]

stii ca a fost odata
un rasarit de soare
ce din minte nu iti mai dispare
cand incepea totul sa apara
cand stralucea lumina in valuri
si printre nori se mai vedea o stea
si spuneai usor fara sa misti buzele
ai sa pierzi tot ce tia ramas
o sa ai bratele inclestate
si ai sa tii ceva ce va disparea
chiar deo privesti cum doarme
chiar deo tii si acum in minte
vei vedea cum nimic nu se mai simte
ai sa arunci priviri buimac
crezi ca a fost un vis si vrei sa il faci uitat
si nai sa stii ce sa intamplat
acum mergi pierdut privind la soare
ce gol e totul si vezi totul zambind oare
acum tot intrun nor dispare
totul ca printrun fum de tigara apare
ai sa pasesti cu oarecare nepasare
puneti in minte atatea cuvinte
si ramai doar cu cele din urma rostite
deruleaza tot de o mie de ori
si gaseste finalul sa dai de capatul sfori
fa un nod usor si strange tot si punel in gol
gandeste ca nimic acum numai este
si o sa poti trece peste
trage cortina ,in fata ta se aprinde o lumina
pana cand vine momentul rece suspina
plimbanduti sec ochi vezi ca nu trece
si totul te lasa din ce in ce mai rece
simte amarul lacrimilor pe buze
numai ai pentru ce acum sa mai cauti scuze
numai sunt lacrimi pentru care alti sa se amuze
traieste acum stari din ce in ce mai confuze ...

[AloNE]

printre miile de stele ce rasar in noapte
pot rosti ganduri ce se prefac in soapte
in noaptea rece cand numai stiu sa visez
raman gol cu privirea fixa si imagini triste desenez
vajaie vantul in geamuri si trec toate
si totul se acopera in valuri si se risipesc
urmari si franturi ce numai se potrivesc
scrum si jar incins imi acopera ochii si ratacesc
pierdut in nuante stinse din culori nedeslusite
vad fete vesele si sterse in minte
si acum nimic nu se mai simte
si nu stiu sa ma bucur pentru alti ce zambesc
ascund in tacere cumplit cosmar ce apasa,si sufletu-mi tocesc
cu scantei de speranta ce ma fac sa cred ca o sa reusesc
sa traiesc un vis sa invat si eu sa zambesc
pana acum nu am facut decat de la alti sa cersesc
sa ma amuz de necaz si sa evit durere
ce ma cuprinde si numai am nicio putere
cad in genunchi si ma rog , te rog spulberama
fama sa dispar usor tacut in aer risipestema
am fost in orice loc am vazut am trait ranestema
si in final iama si aruncama
numai am nevoie de nimic nu vreau sa ma regasesc
totul e plin si eu nu simt nimic oriunde pasesc
si daca as mai simti ceva nu as face decat sa ranesc
sa ma ranesc si iar sa ma prabusesc
nu vreau decat un vis sa mai imi implinesc
apoi pot sa ma opresc , jur ca ma opresc
sa ma opresti jura ca ai sa ma opresti
sa imi fii strajer in usa de fier
sa imi inchizi pleoapele sa imi revad doar gandurile si miile de stele din ele fiecare
cu cate o zi din viata mea , intro parte cele triste , in alta cele in care am incercat
sa zambesc si una singura unde mai facut sa zambesc...

[SheHatesMe]

very nice Alone ... impressed ...



Gh0sT: only soft things can kill me
kitty: a boob can kill you?
Gh0sT: one. no
Gh0sT: but two...

[ritmer]

Te-am cãutat cu ochii în pãmânt ,
Te-am cãutat cu capul sus în cer ,
Cu pumnu-n pieptu’ meu bãtând
Jurând sã te gãsesc !

Te-am cãutat iubito fãrã de noroc
Te-am cãutat , te-am cãutat peste tot .
Te-am cãutat intr-o lume durã ,
Te-am cãutat intr-un amestec ,
De pãcate , materie ºi plãcere
Dar tu ! - Iubire ,erai mult prea purã
Cu ochii-n lacrimi , ºi cu inima de miere .

Erai sub nasul meu
ªi nu te puteam vedea
Erai mult prea micã si gincaºã .
Ai coborât pe firul mustãþii mele ,
Ai tras tare ! ªi ma durut ...
Atunci pentru prima oarã te-am vãzut ,
Mi-a fost fricã sa-þi vorbesc ºi-am tãcut ,
Mi-a fost fricã sa deschid gura
Sã nu te înghit ºi sã te uit
Odatã pentru totdeauna !


Cel mai usor lucru pe lumea asta e sa devii artist, e floare la ureche(a) lui van gogh ...

[ritmer]

Þi-au crescut aripile , eºti la mine in palmã ºi te privesc .
Te îndrepþi spre vârful degetelor , ºi-mi spui cã vrei sã zbori
Iar eu , cu ochii mei ca doua eclipse , iþi ºoptesc :
Astãzi nu vreau sã mai mori !
Îþi ºoptesc uºor , ca vântul meu sã nu te împingã
Spre vârful unghiilor de sticlã . Sã aluneci ºi sã mori .
Sã mori în uitare , fãrã ca lumea sã stie de tine
Cea care a educat geniul din mine .

Înainte de saltul in junglã
Trebuie sã înveþi sã scuipi ºi sã-njuri
Sã înveþi sã fii surdã , pentru cã lumea de jos
E din-ce-n-ce , mai crudã .

Înainte de zbor trebuie sã înveþi cum sã pluteºti cât mai mult
Ce sunt aripile ºi visele ºi unde sunt ?
De pildã , eu am confecþionat aripi din cuvinte
ªi de fiecare datã când le port , zbor cu ele peste mii de curve
Peste mii de idioþi ºi minþi obosite , peste mii de înjurãturi trimise
Iar la final , primesc aplauze ºi mii de zâmbete
Pentru cel mai frumos zbor din imaginaþie .

P.S. : nu e terminata cred


Cel mai usor lucru pe lumea asta e sa devii artist, e floare la ureche(a) lui van gogh ...

[AloNE]

Ma satur sa scriu despre chipul ploi
Si tacerea ce sa afla in noi
Unde eram cand eram si unde am fi fost
Finalul vrand nevrand a fost tot prost
Acum las creionul jos ...
Si incerc sa revad aceleasi lacrimi
Ce acum le stiu pe de rost
si ma pierd in temnitele patimi
Soapte razbat in intuneric si se pierd in decor
De aer proaspat mi-se face dor
Pe culoarul ce umbli acum cu pasi reci
Gardian tacut printre umbre cu zambete seci
Unde nu sunt ferestre ci doar lumini razlete
De sub usi ferecate cu o mie de lacate
Fiecare ascunzand tot atatea pacate
cu capul intre maini ma uit doar in urma
Si uit sa sper la libertate
Numai exista pentru mine realitate
In tot ce vad imi apar din trecut iluzii
Sa ma trezesc , am nevoie de perfuzii
Topesc o lumanare si in mana imi picura ceara
Imi cade in palma si pare sa nu ma doara
Fara de durere , si tousi pare o povara
Piere speranta ca cineva imi va fura somnu
Ma trezesc cand suna telefonu
Si pare a incepe o noua zi
Totul la fel si nimic schimbat
Acelasi drum si acelasi chip patat
Aceiasi zi ...
Iar si iar cu capul plecat

[dis[t]urbed]

AloNE faci cele mai impresionante poezii posibile :eek2: , n-am cuvinte sa descriu cat de bine sunt scrise, tine-o tot asa cu poeziile