Cimitirul Diavolului, poiana unde au loc evenimente inexplicabile

[shhoi]

În apropiere de satul Kova din regiunea Krasnoyarsk din Rusia, în mijlocul unei pãduri, se aflã o pajiºte misterioasã, de formã ovalã, unde au loc mai multe fenomene greu de explicat. Locuitorii din apropiere au sculptat pe trunchiul unui copac un chip al Satanei, ca sã-i avertizeze pe drumeþi sã pãstreze distanþa, iar locul a fost numit Cimitirul Diavolului.

Pãsãrile sau animalele care intrã în aceastã poianã mor, dar în mod ciudat cadavrele lor nu se descompun. Vegetaþia nu prea creºte în zonã, iar animalele evitã sã se apropie.

Puþinii oameni care au avut curajul sã vinã aici ca sã cerceteze fenomenul s-au plâns de dureri de cap, greaþã ºi stãri inexplicabile de anxietate, iar echipamentele de cercetare li s-au defectat brusc.

Din pãcate, mulþi exploratori care au vrut sã ajungã aici au dispãrut în imensa taiga ruseascã. În total 75 de persoane, între anii 1980-1990, inclusiv trei grupuri organizate, nu s-au mai întors niciodatã.

Unul din cele mai cunoscute cazuri este cel al unui grup de turiºti din oraºul Nabarezhnye Chelny, care a plecat sã caute Cimitirul Diavolului, dar nu a mai fost vãzut niciodatã.

În anul 1991 o expediþie a unor ufologi din Vladivostok a avut parþial succes. Alexander Renpel, unul dintre participanþi, spune cã în drum spre pe acea pajiºte au început sã se întâmple lucruri nefireºti.

„Acul busolei mele s-a blocat ºi indica numai nordul. Spre searã, oamenii au început sã simtã furnicãturi în corp, aveau dureri de cap ºi de dinþi. Toþi eram foarte anxioºi. Când am ajuns la pajiºte, echipamentul nostru radio s-a stricat ºi am decis sã ne întoarcem”, povesteºte Renpel.

Alte douã expediþii au fost organizate dupã anul 2000 de grupul de cercetare Phenomenon. Din pãcate, ºi ei s-au întors dupã ce echipamentul li s-a stricat, în apropierea pajiºtei.

Liderul uneia dintre expediþii, Nikita Tomin, spune cã în drum spre Cimitirul Diavolului au dat peste o moarã de apã pãrãsitã, pe jumãtate prãbuºitã.

Analizând resturile clãdirii, exploratorii au înþeles cã în urmã cu 30-50 de ani cineva a încercat probabil sã repare aceastã moarã.

În mod ciudat, moara fusese construitã în mijlocul pãdurii, iar cel mai apropiat sat era la o depãrtare de 5-6 kilometri.

Ce se întâmplã în Cimitirul Diavolului?

Tomin crede cã anomaliile din Cimitirul Diavolului au legãturã cu prãbuºirea meteoritului de la Tunguska, în anul 1908.

Regiunea de pãdure care a fost distrusã atunci se aflã destul de aproape de traseul pe care îl urmau pãstorii cu cirezile lor. Ciobanii au dat peste regiuni foarte întinse din taiga, care au fost arse de explozia care a urmat impactului.

Copacii fuseserã carbonizaþi ºi culcaþi la pãmânt pe o suprafaþã de peste 2.000 de kilometri pãtraþi.



Dupã acest eveniment, pãstorii cu schimbat traseul vitelor, acesta fiind deviat cu 3 km, dar unele animale au continuat sã urmeze cãrãrile cunoscute, ajungând probabil în poianã, unde au murit. De aceea, în final, sãtenii din Kostino, Chemba and Karamyshevo au decis sã se mute.

În anii 1920, un expert în creºterea vitelor, pe nume Semchenko, a vrut sã cerceteze poiana, despre care se spune cã are o gaurã chiar în centru. El a aruncat în gaurã o funie cu o greutate în capãt, dar dupã zeci de metri aceasta nu atinsese încã fundul.

Totodatã, Semchenko a observat cã doar în apropierea acestei gãuri erau cadavre de pãsãri, iar carnea lor era de culoare purpurie.

Tuguska, unde a avut loc explozia din anul 1908, se aflã relativ în apropiere de Cimitirul Diavolului, tot în regiunea Krasnoyarsk.



Mai existã însã o teorie, potrivit cãreia sub aceastã pajiºte ar arde mocnit un foc subteran alimentat de zãcãmintele de cãrbuni.

Cel care a lansat ipoteza, în anii 1980, este Victor Zhuravlev, profesor de matematicã ºi fizicã la Academia de ªtiinþe.

Poiana se aflã deasupra unui zacãmânt de cãrbune, iar un foc subteran care ar arde aici ar consuma oxigen ºi ar elibera monoxid de carbon, un gaz incolor ºi inodor.

Astfel se pot explica moartea animalelor ºi senzaþiile de rãu resimþite de oamenii care au ajuns aici.

Practic, gazul are ieºi din pãmânt ca o coloanã invizibilã, rãspândindu-se doar într-o zonã limitatã.

Otrãvirea cu monoxid de carbon poate explica ºi culoarea roºiaticã a cãrnii animalelor moarte de aici. Ajuns în organism, gazul se combinã cu hemoglobina din sânge, cu proteinele din muºchi ºi va da þesutului culoarea roºiaticã.

De aceea, persoanele care au murit în urma inhalãrii de monoxid de carbon au obrajii roºii, ca ºi când ar fi îmbujoraþi.

În cazul unei intoxicaþii uºoare, oamenii vor suferi de dureri de cap, dureri musculare, leºin, depresie, teamã sau anxietate. În cazuri grave însã, gazul otrãvitor este fatal.

Din pãcate, aceastã teorie nu poate explica relatãrile privind stricarea echipamentelor sau dereglarea busolei.



Ce este fenomenul Tunguska?

Pe 30 iunie 1908, deasupra râului Podkamennaya Tunguska a avut loc o explozie extrem de puternicã. Experþii cred cã o cometã sau un asteroid a explodat în atmosferã, la o altitudine de 5-10 km, astfel explicându-se lipsa unui crater de impact.

A fost cel mai puternic eveniment de acest fel din istoria recentã a planetei, dimensiunea obiectului fiind cuprinsã probabil între 60 de metri în diametru ºi 190 metri, cred specialiºtii.



Pânã acum au fost publicate peste o mie de lucrãri ºtiinþifice pe aceastã temã, în special ale unor cercetãtori ruºi.

Ei estimeazã cã energia eliberatã în urma exploziei a fost de aproximativ 10-15 megatone de TNT, adicã de 1.000 de ori mai mare ca energia eliberatã de bomba atomicã lansatã la Hiroshima.

Explozia a distrus peste 80 de milioane de copaci, pe o suprafaþã de peste 2.000 km pãtraþi din taigaua ruseascã, iar unda de ºoc resimþitã a fost similarã unui cutremur de 5 grade pe scara Richter.

Din fericire, incidentul a avut loc într-o regiune nepopulatã, astfel cã nu au fost înregistrate victime. Dacã explozia s-ar fi declanºat deasupra unui oraº mare, întreaga localitate ar fi fost complet distrusã.

Sursa: Pravda