Monica Raymund, paramedicul-ºef din Chicago Fire

[lOl ^_*]

Monica Raymund joacã rolul Gabrielei Dawson în serialul Pompierii din Chicago (Chicago Fire). Sezonul 1 se difuzeazã la DIVA, în fiecare duminicã, de la ora 21:00, câte douã episoade


Creat de producãtorul executiv premiat cu Emmy Dick Wolf (cunoscut mai ales datoritã seriei Law&Order), noul serial dramatic Pompierii din Chicago (Chicago Fire) pãtrunde în viețile cotidiene ale unei echipe de adevãrați eroi, dedicați unei meserii nobile. Pentru pompierii, paramedicii și echipele de salvare de la Cazarma de Pompieri 51 din Chicago nu existã slujbã mai stresantã, mai periculoasã, dar ºi mai palpitantã. Diva vã invitã sã îi cunoașteți pe femeile și bãrbații curajoși care se aruncã în mijlocul pericolului în cele mai riscante situaþii și care trebuie sã ia decizii de viațã și de moarte, în noul serial Pompierii din Chicago.

În serialul dramatic marca NBC Pompierii din Chicago (Chicago Fire), Monica Raymund este Gabriela Dawson, un paramedic curajos, care trece prin situaþii periculoase alãturi de partenera sa.

Absolventã a ªcolii Juilliard, Monica a primit Premiul John Houseman pentru activitatea ei aici. Imediat dupã absolvire, a jucat alãturi de Tim Roth în cele trei sezoane ale serialului „Lie to Me – Psihologia minciunii”. În aceastã perioadã, a devenit unul dintre membrii fondatori ai The Mechanical Theatre Group, a predat ºi a fost co-director al Departamentului de Comunicare de la Institutul Heifetz, a predat la The Broadway Theatre Project, predã în cadrul Performing Arts Project ºi e membru în conducerea The Hollywood Arts Organization, din Los Angeles. A mai avut un rol secundar în filmul „Arbitraj” (cu Richard Gere), un rol principal în producþia muzicalã marca Sundance Lab „Like Water for Chocolate” ºi un rol secundar în serialul „Soþia perfectã”.

Raymund este cãsãtoritã cu regizorul ºi scenaristul Neil Patrick Stewart ºi locuieºte la Los Angeles ºi New York.

Cum ai ajuns sã joci în acest serial?

Monica Raymund: Cum am ajuns sã joc în serial? Am fost la audiþie (râde). A trebuit sã mã duc, am fost sunatã la Los Angeles, cred cã tocmai terminasem filmãrile la „Soþia perfectã”. M-au sunat ºi mi-au spus cã sunt interesaþi sã vin imediat la o probã pentru acest rol. Am citit scenariul ºi mã uitam ºi la alte scenariii în paralel. ªi, evident, mi-a plãcut foarte mult cã Dick Wolf e implicat în producþie. Aºa cã am citit scenariul ºi chiar am vrut sã mã implic în proiect. Apoi am dat proba ºi mi-au dat rolul.

Ce ne poþi spune despre personajul tãu?

Monica Raymund: O joc pe Gabriela Dawson. Eu sunt paramedicul-ºef. Adicã eu ºi Shay suntem colege pe aceeaºi ambulanþã, 61, dar ea mi-e subalternã. Eu sunt ofiþerul din ambulanþã, deci dacã ceva merge prost, responsabilitatea îmi aparþine. Eu trebuie sã mã asigur cã respectãm toate regulile ºi cã facem alegerile corecte când avem de a face cu un accident și sã mã asigur cã totul e în perfectã ordine. Gabriela nu este imprudentã, dar e o femeie care ia fãrã probleme decizii dificile, dacã le considerã corecte, ºi eu sunt la fel. Mi se pare cã eu sunt, totuși, puþin mai atentã la reguli ºi nu vreau sã calc pe nimeni pe bãtãturi. Fac ceea ce vreau. Sunt ambiþioasã, la fel cum e Gabriela. Sunt o femeie extrem de independentã. Dar n-aº intra în camera alãturatã sã fac o crizã producãtorilor executivi pentru cã urãsc scenariul sau ceva de genul ãsta (râde). Nu pot face aºa ceva. Dawson ar face asta; da.

Ce personaj þi-ai dori sã joci?

Monica Raymund: Am studiat actoria clasicã, aºa cã îmi plac scriitorii clasici: Ibsen, Strindberg, Cehov, Shakespeare. Rolul meu de vis e Katherina, din „Îmblânzirea scorpiei”. Meryl Streep a jucat-o cu Raul Julia în cadrul programului teatral „Shakespeare in the Park”, în 1986, cred. În acel moment am spus, bine, trebuie sã joc acel rol, voi juca acel rol.

Ai studiat la Juilliard. Ai vrut mereu sã fii actriþã?

Monica Raymund: E o întrebare bunã. Nu am vrut dintotdeauna sã fiu actriþã. Aveam de gând sã merg la Universitatea Columbia. ªi voiam sã studiez, la acea vreme, biochimia, nu ºtiu de ce (râde). Dupã care voiam dublã specializare, în teatru sau ceva de genul ãsta. Credeam cã vreau neapãrat sã merg la o ºocalã privatã liberalã de arte ºi sã am o experienþã academicã autenticã. Dar apoi am dat audiþii la trei conservatoare ºi Juilliard a fost unul dintre ele. Am intrat la toate, dar dupã ce am intrat la Juilliard, am zis „Mamã, tatã, am intrat la Juilliard. Ce sã fac?” ºi ei mi-au spus „Trebuie sã te duci. Trebuie sã te duci. Nu poþi refuza”. Adicã sã nu mã îngrijorez, dacã o sã vreau sã-mi schimb cariera, pot face asta dupã aceea. Aºa cã m-am dus. M-au lãsat sã fac asta.

Cum a fost experienþa cãpãtatã la Juilliard?

MONICA RAYMUND: A fost complicatã. Pentru cã te pun la treabã, nu glumã (râde). Ce fac acum e de zece ori mai uºor decât Juilliard-ul. ªi lucrez 14 ore pe zi. La Juilliard lucrezi 18 ore pe zi în fiecare zi, ºapte ore pe sãptãmânã, timp de patru ani într-o grupã de 18 oameni, cu mulþi profesori ºi educatori care te judecã, te criticã ºi spun ce trebuie sã schimbi la tine. ªi asta m-a înnebunit. M-a înnebunit atât de mult încât am devenit o rebelã. Am trecut prin toate fazele la ºcoalã.

sursa