Interstellar: praf ºi stele

[Pato]

Filmul lui Christopher Nolan este ambiþios, spectaculos ºi curajos, dar inegal


Este fãrã îndoialã unul dintre cele mai aºteptate filme ale anului ºi este totodatã unul din filmele care exploreazã, într-o producþie de proporþii, spiritul de autodepãºire al umanitãþii. Fãrã sã fie întrutotul entuziasmant, Interstellar este un spectacol vizual care nu plictiseºte nici mãcar o secundã din generoasele sale 170 de minute, gata sã ridice întrebãri filozofice, sã ne afunde în cele mai negre zone ale sufletului uman, dar ºi sã omagieze curajul, inventivitatea ºi ingeniozitatea, ca ºi rãzvrãtirea în faþa a ceea ce poate pãrea pecetluirea destinului umanitãþii.

Christopher Nolan se transformã încã o datã în cel mai curajos cineast al generaþiei sale, în stare sã coaguleze nu doar unele dintre cele mai importante talente de la Hollywood în jurul unui proiect riscant, ci ºi sã convingã studiourile sã finanþeze o costisitoare aventurã cinematograficã ºi, mai ales, sã fascineze publicul mondial ºi sã-l convingã sã petreacã aproape trei ore pentru a urmãri cum sunt depãºite graniþele universului cunoscut. Este un pariu îndrãzneþ, pe care Nolan cu siguranþã îl va câºtiga, pentru cã Interstellar este de luni de zile în topul celor mai aºteptate filme din a doua jumãtate a anului.

În centrul atenþiei este Cooper (Matthew McConaughey), un fost pilot transformat în agricultor dupã ce eforturile guvernelor de pe glob se concentreazã pe hranã ºi subzistenþã: plantele ºi recoltele pierd lupta cu o manã extrem de rezistentã, ceea ce condamnã umanitatea la foamete. Când doar porumbul mai poate fi cultivat, iar rasa umanã pare destinatã extincþiei, Cooper este cooptat într-un program revoluþinar: explorarea spaþiului cu ajutorul unei gãuri de vierme, în cãutarea unui nou cãmin pe care oamenii sã-l considere "acasã" dupã ce Pãmântul va deveni nelocuibil.

Probabil cã o comparaþie cu Gravity este prima care vine în minte, dar a alãtura scenariul lui Gravity cu cel al lui Interstellar este ca ºi cum ai compara salvarea unui singur om cu cea a tuturor semenilor noºtri. Unde Gravity era spectaculos vizual ºi supãrãtor de simplu (ºi uneori de-a dreptul leneº) din punctul de vedere al scenariului, Interstellar refuzã limite ºi exploreazã atât nemãrginirea spaþiului, cât ºi sufletul uman. Multora filmul li se va pãrea lacrimogen, dar sentimentele ºi conexiunea cu familia devin justificarea unor extraordinare trucuri tehnice. Pânã la urmã limitele sunt în propria noastrã minte, iar o motivaþie suficient de puternicã ne determinã sã le depãºim.

Ce face scenariul lui Interstellar este sã construiascã o reþea invizibilã: în spatele membrilor echipajului navei Endurance se aflã familia lor, iar în spatele familiilor se aflã restul oamenilor. Este o masã afectivã transformatã într-un extraordinar motor ce propulseazã eroii într-o aventurã cu totul ºi cu totul ieºitã din comun. Nolan realizeazã ºi un contrast atractiv între o Terra prãfuitã ºi mãturatã de furtuni, dar încã "acasã", ºi spaþiul aseptic, dar cât se poate de neprimitor cu "intruºii" umani.

Poate cã Interstellar se pierde uneori în explicaþii ºtiinþifice pe care 99% din public nu le înþelege (existã o scenã nejustificatã în care un membru al echipajului îi explicã lui Cooper cum funcþioneazã gãurile de vierme, o explicaþie inclusã exclusiv pentru beneficiul spectatorilor), poate cã anumite discuþii despre dragoste ºi sentimente par nelalocul lor, poate faptul cã iniþiativa de a cuceri spaþiul pare una exclusiv americanã (cea mai puternicã naþiune de pe glob sã fie ultima supravieþuitoare pe Terra? Nicio vorbã nu se pomeneºte de alte þãri ºi popoare), poate cã povestea are momente când scenariul pare a scoate iepuri din joben cu îndemânarea unui scamator, dar este extrem de uºor sã ignori punctele slabe ale lui Interstellar, sã te aºezi mai bine în scaunul de cinema ºi sã admiri anvergura extraordinarã a blockbusterului.

La un moment dat Cooper spune cã "omenirea s-a nãscut pe Terra, dar nu e menitã sã moarã aici". Citatul poate fi uºor aplicat la industria cinematograficã. Amatorii de cinema poate trebuie sã se mulþumeascã uneori cu filme hollywoodiene fãcute dupã reþetã, dar nu acesta este scopul industriei ºi al artei. Ceea ce aventura lui Cooper, Brand (Anne Hathaway), Doyle (Wes Bentley) ºi Romilly (David Gyasi) reprezintã pentru rasa umanã Interstellar este pentru cinema: dovada cã niciun teritoriu nu poate fi intangibil atâta vreme cât eºti gata sã faci orice îþi stã în puteri pentru a-l cuceri.

Un film obligatoriu de vãzut.


sursa