Passengers -

[Blade22]

SF-ul Passengers/Pasagerii (2016), cu premiera în cinematografele noastre pe 23 decembrie, ar putea fi sintetizat printr-un aforism: „Nu conteazã destinația, ci cãlãtoria”.

Cum știm deja, povestea este a doi oameni care au pornit într-o cãlãtorie de 120 de ani cãtre o altã planetã – dar care se trezesc cu 90 de ani mai devreme. Din acest moment, ei se vor afla în faþa unor situaþii extreme, trebuind sã ia decizii de viațã și de moarte, cu zeci de ani înainte de momentul pentru care s-au pregãtit: Jim e inginer mecanic și are în plan sã contribuie la întemeierea noii civilizaþii pe planeta Homestead II, pe când Aurora este jurnalistã și scriitoare, scopul ei fiind de a face reportajul suprem - despre prima migrație a pãmântenilor.

Passengers, cu o Jennifer Lawrence vulcanicã și un Chris Pratt timid, nesigur ºi romantic protagoniști, este o „Laguna albastrã” desfãșuratã în spațiu, cu o scenografie high-tech, semnatã de noinalizatul la Oscar Guy Hendrix Dyas (Inception), în care romance-ul se împletește cu momentele de extremã angoasã în fața imensitãții spațiului și a solitudinii, angoasã în siajul unor filme precum Gravity.

Liniaritatea narativã din prima jumãtate a filmului e contrabalansatã de acțiune și momente de suspans intense spre final. În pofida faptului cã filmul e depãșit de propria premisã (o cãlãtorie de 120 de ani pentru a gãsi o planetã locuibilã din motivul suprapopulãrii Pãmântului; în câte sute de ani au primit feedback pãmântenii cã Homestead II are condiții propice vieții?), Passengers ar putea sã facã istorie cu o scenã în care Aurora (Jennifer Lawrence) înoatã într-o piscinã când gravitaþia începe sã scadã. Imaginea de imponderabilitate a apei și trupului sunt fascinante.

În rolurile secundare, Laurence Fishburne reface în Passengers rolul de cãpitan de navã din Event Horizon iar Michael Sheen este un android deloc stereotipic, pe post de barman


Casuta vocala @Blade
FREE