Junimismul

[aste]

vreau si eo sa aflu` kte cva despre "junimism " un referat orice ar fi bine venit
mS

[hasbeo]

Quote:

Costache Negruzzi a fost primul junimist. Mã voi încerca sã dovedesc acest lucru. Junimismul a avut pretenþia, cum am arãtat aiurea, cã asistã, ca conºtiinþã, la fenomenele politice, sociale ºi culturale ºi cã le defineºte din punct de vedere obiectiv, al adevãrului pur. Am arãtat atunci cã pretenþia de conºtiinþã-oglindã este nefundatã fiindcã junimiºtii au reprezentat ºi ei un ideal, au fost luptãtori, au fost un fenomen, cã atitudinea lor a fost dictatã de subiectivitatea lor, cã n-au fost, cu un cuvânt, conºtiinþe-oglinde. Am arãtat cã în chestii de ideal, cum sunt chestiile sociale, nici nu poate fi vorba de oglindirea realitãþii, logica luptãtorului e condiþionatã de scopul pe care-l urmãreºte, mintea sa este "advocatus diaboli". ªi am arãtat cã, dacã în ideologia patruzecioptistã vorbeºte instinctul revoluþionar, dorinþa de renovare, în ideologia junimistã vorbeºte instinctul reacþionar, tendinþa de rezistenþã la inovaþiuni. ªi, în adevãr, junimistul este mai mult o stare sufleteascã vagã, un sentiment, decât o teorie bine definitã. "Junimiºtii" nu sunt toþi acei care au fãcut patre din societatea literarã din Iaºi sau din partidul politic cu acest nume; ºi, dimpotrivã, mulþi care n-au fãcut parte din gruparea literarã sau cea politicã sunt în realitate "junimiºti". Junimismul este, mai înainte de toate, recomandarea de a ne feri de importarea civilizaþiei sau, mai degrabã, recomandarea unei precauþiuni exagerate când e vorba de a importa aceastã civilizaþie. Este nerecunoaºterea utilitãþii de a transforma România într-o þarã cu caracter curat european, dupã asemãnarea celor din Apus ºi mai ales dupã asemãnarea Franþei, care a zguduit din temelie toate aºezãrile politice ºi sociale din Europa -- atitudine hrãnitã la primii corifei ai junimismului ºi de cultura lor germanã ("germanismul" junimist). Dar junimiºtii n-au fost cu totul împotriva introducerii formelor noi de viaþã în þara noastrã. Ce sã ne introducã, cum, în ce mãsurã -- aceste lucruri n-au fost lãmurite de junimiºti niciodatã. Dl Maiorescu a vorbit, în general, împotriva formelor goale, a formei fãrã fond, adicã a civilizaþiei, cum se putea transplanta, dar acest spirit eminamente negativ n-a spus, pe cât ºtim, nicãierea, ce, cât ºi cum trebuia de importat. N-a spus-o nici dl Rãdulescu-Motru, care (în Cultura românã ºi politicianismul) are pretenþia de a fi un spirit critico-creator. Un lucru este sigur: junimiºtii n-au fost împotriva transplantãrii civilizaþiei apusene pentru toatã lumea. Ei, pentru dânºii, au fost pentru transplantarea în mare; au fost împotriva acestei transplantãri pentru majoritatea þãrii. Junimiºtii n-au fost niºte "ruginiþi". În viaþa lor personalã au adus pe malurile Bahluiului ºi ale Dâmboviþei felul de trai din marile capitale ale Europei ºi chiar limba acelor capitale. N-au renunþat, pentru dânºii, la nici una din achiziþiile civilizaþiei europene, în domeniul politic n-ar fi renunþat, desigur, la nici o libertate, la nici una din binefacerile aduse omenirii de marea Revoluþie Francezã (acea "epidemie moralã" a dlui Maiorescu). În lupta lui contra "ªcoalei Bãrnuþiu", în care "Junimea" întâmpinã o serioasã rezistenþã, dl Maiorescu face apel la principiile de "umanitare ºi liberalism", principiile marii Revoluþii Franceze. Junimiºtilor nu le-a plãcut (acesta este cuvântul, cãci teoretic n-au susþinut-o; abia dacã dl Rãdulescu-Motru e ceva mai clar) ca de aceste achiziþii sã se foloseascã masa cea mare a poporului român. Din aceastã cauzã -- civilizaþia numai pentru ei -- doctrina aceasta a fost egoistã ºi a repugnat întotdeauna spiritelor generoase. În aceastã atitudine se pot deosebi douã lucruri: lupta împotriva înnoirilor lingvistice, în care ei continuã vechea ºcoalã criticã ºi în care au avut dreptate -- dovadã evoluþia ulterioarã a limbii ºi literaturii române --, ºi lupta împotriva înnoirilor sociale ºi politice, care este o noutate faþã cu vechea ºcoalã criticã ºi în care n-au avut dreptate, dovadã, iarãºi, evoluþia ulterioarã a societãþii române. Costache Negruzzi, în germene, bineînþeles, ºi fãrã un plan sistematic, reprezintã cele douã atitudini ale "Junimii". Costache Negruzzi are exact atitudinea dlui Maiorescu, vreau sã zic cã nu e nimic la dl Maiorescu care sã nu fi fost simþit ºi spus de C. Negruzzi. Cele câteva puncte de vedere în plus la C. Negruzzi -- oarecare accentuare a curentului poporan ºi mai ales a celui istoric -- se datoresc presiunii împrejurãrilor de pe vremea sa: am arãtat în capitolul precedent cã pe vremea lui C. Negruzzi primejdia înstrãinãrii în limbã ºi literaturã era mai mare decât pe vremea dlui Maiorescu. Mai întâi, C. Negruzzi nu e un "ruginit", e un om nou, civilizat, un om de culturã europeanã. Pe vremea sa, un reacþionar era un om care regretã iºlicul. Junimismul, pe atunci, încã nu era reacþionarism, era moderantism. Vom vedea mai jos cã C. Negruzzi se declarã "moderat". Mai târziu, dupã introducerea constituþiei liberale, moderantismul acesta va fi reacþionarism: acum constituþia liberalã nu mai e de câºtigat, e câºtigatã. Nu e "ruginit", apreciazã toate bunurile lumii civilizate, se-mbracã nemþeºte, gustã teatrul ºi opera francezã ºi italianã, citeºte pe Victor Hugo, cãlãtoreºte pe la staþiunile balneare din Europa, e duelgiu, e, în sfârºit, "european". Dar e împotriva "civilizaþiei" pentru masa cea mare a poporului român. Unui þãran care îl întreabã dacã n-ar fi bine sã-ºi dea copiii pe la învãþãturi, îi rãspunde: "Sã-i daþi la dascãlul din sat sã-i înveþe limba lor, ca sã poatã ceti cãrþile cele bune care-i învaþã cum sã cinsteascã pre Dumnezeu, pre pãrinþi ºi pre mai marii lor ãastea le spunea la 1849!...î, cum sã-ºi împlineascã datoriile cãtre cârmuirea care se îngrijeºte pentru binele lor ãidem !î, cum sã se fereascã de lene ºi de beþie, ºi prin urmare cum sã se facã buni gospodari", aºadar, în germene, tot programul junimist: îmbunãtãþirea vieþii materiale a pãturilor de jos ºi oprirea lor de la o viaþã conºtientã, care ar putea sã le dezvolte spiritul de cercetare ºi de criticã ºi deci sã le dea acces la trebile statului. Deºi om nou, civilizat, "european" fin ºi sceptic, e plin de iubire pentru boierul de modã veche, cu toate cã acesta duce altã viaþã ºi are alte idei ºi alte idealuri decât dânsul -- pentru cã acest boier este simbolul ºi garanþia dãinuirii formei sociale împortiva cãreia luptau patruzecioptiºtii. ªi când vorbeºte despre Villara (în 1852), care a jucat în Muntenia rolul ºtiut, e plin de respect ºi consideraþiune. ªi atunci, este firesc ca, dintre toþi oamenii de talent ºi culturã ai Daciei literare ºi ai României literare, C. Negruzzi sã fie singurul care s-a împotrivit miºcãrii revoluþionare de la 1848. În aceastã abstenþiune a lui C. Negruzzi faþã cu marile frãmântãri, la care iau parte toþi prietenii ºi tovarãºii sãi, ni se lãmureºte nouã primul junimist român. Despre aceastã revoluþie, pe care nu îndrãzneºte s-o atace de-a dreptul, nu aminteºte decât de douã ori, pe cât ºtim, când spune cã... "anul 1848 a fost fatal literaturii"... Nicãieri vreo notã mai generoasã, ceva spontan ºi necalculat, ceva ieºit din prisosul sufletului, ceva revãrsat peste marginile interesului individual ºi de clasã, în sfârºit, vreo abatere de la "cuminþenie", ºi doar a trãit în vremea ºi în mijlocul marilor "nebunii"... (Sã ne gândim la A. Russo ori la Bãlcescu !) Peste tot, o uscãciune moralã ºi o rãcealã, care au constituit cunoscuta fineþe a junimiºtior, peste tot lipsã de iluzionare ºi avânt. Aceastã rãcealã a dat naºtere "zeflemismului" (ºi nu spiritului critic, cum voiesc sã ne asigure unii: dovadã A. Russo, din care nu putea lua naºtere zeflemismul). De aici, în spiritul publicului, identificarea junimismului cu zeflemismul ºi invers. Dacã C. Negruzzi e împotriva luptãtorilor de la 1848, apoi aceºtia îi plãtesc cu vârf ºi îndesat. În ziarul Bucovina, care dupã 1848 ajunge tribuna revoluþionarilor din principate ºi mai ales din Moldova, C. Negruzzi e acuzat cã la 1848 a tãcut pentru cã i s-au dat "ciolane în gurã, ºi împrejurãrile anului 1848, pe lângã titlul de director al vistieriei, îl mai îmbrãcarã cu remuneraþie, cu titlul de epitrop al ºcoalelor publice..." etc.. C. Negruzzi fiind un "critic" ºi, pe de altã parte, potrivnic liberalismului de la 1848, ar fi de ajuns atât pentru a justifica caracterizarea lui ca "primul junimist". Dar ne vom încerca sã arãtãm cã, ºi în privinþa limbii ºi a literaturii, între el ºi A. Russo sunt deosebiri, ºi anume, deosebiri de acele care formeazã tocmai asemãnãri cu dl Maiorescu, deosebiri care se explicã prin tendinþele sale sociale, deosebite de ale lui Russo ºi asemãnãtoare cu ale dlui Maiorescu. Costache Negruzzi ºi-a expus pãrerile în multe articole, adunate, cea mai mare parte, în vol. I al Scrierilor sale sub numele de Scrisori. Din aceste scrisori putem cunoaºte ideile lui despre limbã ºi literaturã. În Scrisoarea a XXXII-a ne spune cã limba, sub domniile strãine, se corupsese ºi ea: "Nu mai era acum limba lui Dositeu ºi a lui Cantemir, nici a cãrþilor bisericeºti; era un gerg hibrid, amestecat cu ziceri turco-grece etc."... Dar, zice el mai departe, dupã ce "lipsirã zicerile turco-greco-slave, se introduserã cele latino-franco-italiene". Iar în Scrisoarea a XXV-a îºi bate joc cu mult spirit de mania latinistã ºi franþuzistã, când pune în gura unui þãran, care voia sã-ºi dea copilul la ºcoalã, urmãtoarele vorbe pline de înþeles: "...Pre unul am sã-l dau în ºcoalã la Iaºi, ca sã înveþe nemþeºte, franþuzeºte ºi latineºte. -- Dar româneºte nu ? -- Ba ºi româneºte; dar, vezi d-ta, cã dacã n-a învãþa franþuzeºte ºi latineºte nu înþelege româneasca de astãzi. Acum trebuie sã ºtim multe limbi, ca sã înþelegem pre a noastrã". ªi aceeaºi atitudine de critic o are ºi faþã de literatura vremii. El preferã pe Dosoftei maculaturii literare din timpul sãu (Scrisorile XVII ºi XXXII). Întreaga sa criticã, lingvisticã, literarã ºi socialã a concentrat-o în Muza de la Burdujãni. "Muza" aceasta e cucoana Caliopi Busuioc, o fatã bãtrânã care face versuri ca acestea: Azi cu petiþiune M-adresãi cãtre Amor ªi-l rugãi cu-ncordãciune, Sã astâmpere-al meu dor De-a mea tristã pusãciune Te îndurã, zeu de foc! De nu vrei protestãciune Sã întind în orice loc..., -- femeie "romanþioasã", care rãspunde baronului Flaimuc, falsului pretendent, când acesta îi spune cã doreºte o femeie "care sã facã la mine poezii zo vi der ªiller vi der Ghete": "-- Ghete! ªiller!, ce nume înalte ai rostit, baron ! Feblele mele talente cum vor rãspunde la aºteptarea dumitale ?" -- femeie care stricã limba, influenþatã de toate maniile lingvistice ale vremii (pusãciune, conprinzi, neînvingibilã, atãºãciune etc.) -- femeie modernã, care recomandã bãtrânului ei amorez: "...sã te îmbraci dupã modã. În locul nãdragilor acelor roºi, sã pui un pantalon elegant, botine de glanþ, un bonjur fãcut dupã jurnal ca toatã lumea bine educatã, º-atunci aº putea suferi viderea dumitale, dar în halul acesta, o, ceriule! mã sparii!", în sfârºit, cum o caracterizeazã Drãgãnescu, eroul piesei: "O alcãtuire de toate ridiculele trecute, prezente ºi viitoare, o fatã bãtrânã ºi nebunã, care-ºi închipuieºte cã nebuneºte pe toþi bãrbaþii ºi socoate cã nu-i poþi zice bunãdimineaþa fãrã sã-i faci o declaraþie de amor. Când rea ºi nesuferitã, când simtimentalã ºi cochetã, s-aprinde ºi se alintã ca o copilã brudnicã, ºi deodatã o vezi cã se aruncã în disertaþii metafizice ºi în dispute literare, de n-o mai înþãlege nici dracu. Toatã dorinþa ei e s-audã vorbind de dânsa. Închipuieºti-þi cã se socoate poetã ºi muzicantã, încât bietul târguºorul nostru geme de versurile ºi de sonatele ei; de aceea noi toþi o numim Muza de la Burdujãni." Scopul pentru care a scris C. Negruzzi aceastã farsã, cãci aceastã bucatã e nu numai tendenþioasã, ci curat tezistã -- cum dealtmintrelea vom vedea --, aºa e întreaga operã a lui Alecsandri, am putea spune a întregii literaturi mai vechi româneºti, scopul ni-l spune autorul însuºi într-o "notã" de la sfârºitul piesei: "...Noi am fost zis -- nu ne mai aducem aminte unde -- cã sunt mulþi care schingiuiesc ºi sfâºie frumoasa noastrã limbã ºi în loc de creatori se fac croitori ºi croitori rãi. Asta ne-a îndemnat a compune aceastã micã comedie crezând cã facem un bine arãtând ridicolul unor asemine neologiºti". Nu-i vorbã, farsa aceasta e peste mãsurã de slabã. Chiar alegerea locului, Burdujãnii, e o copilãrie, cãci la Burdujãni nu putea exista o asemenea "muzã". Scriitorii dinainte de 1870 aveau spiritul prea facil ºi procedeul lor era copilãros. Dacã-i vorba de ridiculizat, de caricaturizat, apoi ei vor pune pe Caliopi Busuioc la Burdujãni, pe Iorgu Damian la universitatea din... Sadagura, poetul va purta numele de Acrostichescu, escrocul pe acela de Pungescu etc. Dar, cu toatã lipsa de valoare esteticã, literatura aceasta are pentru noi o mare însemnãtate. Muza de la Burdujãni conþine nu numai ridiculizarea maniei lingvistice, ci ºi satirizarea ridicolului izvorât din amestecul fanariotismului pãmântean cu civilizaþia apuseanã neasimilatã. Caliopi Busuioc, ca ºi cucoana Chiriþa ori Gahiþa Rosmarinovici ale lui Alecsandri, sunt "Ziþele" epocii de la 1848. Atunci civilizaþia apuseanã strãbãtuse numai în clasele de sus ºi acolo, neasimilatã nici în formã, dãdea naºtere la ridicol, ºi acest ridicol, Negruzzi ºi Alecsandri, Caragiale ai vremii lor, l-au observat ºi l-au redat în opere dramatice. L-au redat fãrã artã, pentru cã nu aveau talent deosebit ºi pentru cã ei erau desþelinãtorii ogorului literar ºi aveau de luptat cu toate greutãþile, neavând nimica moºtenit. Cu vremea, civilizaþia s-a prins bine, cel puþin din punctul de vedere al formei, în clasele superioare, ºi ridicolul superficial a dispãrut: azi în clasele de sus nu mai poate fi o cucoanã Chiriþã. Dar civilizaþia a pãtruns cu încetul, ca apa în pãturile pãmântului, tot mai jos, pânã ce a ajuns în mahala, ºi azi, mai ales pe vremea când a fost scrisã O noapte furtunoasã, combinaþia ridicolã de orientalism ºi civilizaþie europeanã e în mahala. Acest ridicol nou ºi-a gãsit zugravul într-un om de un talent extraordinar, Caragiale, care pentru mahala ºi pentru "Ziþa" e ceea ce a fost Alecsandri pentru Gahiþa Rosmarinovici ºi C. Negruzzi pentru Caliopi Busuioc. Iar faptul cã literatura caragialianã (a lui Caragiale ºi a imitatorilor sãi) a apãrut în Muntenia e caracteristic: în Muntenia existã mahala româneascã, micã burghezie româneascã; în Moldova nu existã; un Caragiale moldovan ar fi fost imposibil... ªi în curând civilizaþia va strãbate la þarã (a ºi început: o parte din Humuleºti e "despãrþirea III a urbei T. Neamþ !") ºi, fatal, va da naºtere unui ridicol, care-ºi va gãsi ºi el zugravul, pe Caragiale al sãu. Acþiunea se va petrece poate la Humuleºtii lui Creangã. Dar pentru ce scriitorii vechi au zugrãvit cu atâta predilecþie pe femei, când au voit sã ridiculizeze mania civilizaþiei ? C. Negruzzi, cum spune singur, a voit sã ridiculizeze pe "croitorii" limbii: a ales pe o femeie. Alecsandri, pe Gahiþa Rosmarinovici, cucoana Chiriþa etc. O fi ºi frivolitatea femininã, dar cauza principalã ni se pare alta. Ion Ghica, în O cãlãtorie la Iaºi, zice cã femeile au fãcut mult pentru ideile noi. Ele au fost mai accesibile civilizaþiei apusene. Alecsandri zice acelaºi lucru. O femeie, Elena Negri, se ºtie cã a avut un rol însemnat în lupta datã pentru a atrage atenþia clasei boiereºti asupra literaturii populare culeasã de Alecsandri. Pe când bãrbaþii purtau iºlice ºi vorbeau greceºte, femeile se civilizase, vorbeau franþuzeºte, cântau din clavir ºi... flirtau cu bonjuriºtii. Aºadar, femeile s-au civilizat întâi, ºi cum procesul de civilizare nu se face, la începuturile lui, fãrã oarecare ridicol, între ele s-or fi gãsind mai multe "preþioase" ºi de aceea autorii vremii, poate fãrã sã-ºi dea seamã, au întrupat atât de des în femei ridicolul semicivilizaþiei. În Muza de la Burdujãni C. Negruzzi, ca ºi Alecsandri în "teatrul" sãu, se aratã critic, ºarjând însã ca ºi Alecsandri (care a fost puntea de trecere între ºcoala veche criticã ºi junimism), pentru cã Negruzzi nu înþelegea fatalitatea fenomenului pe care îl zugrãvea, pentru cã nu avea încredere în efectele civilizaþiei introduse pe pãmântul românesc -- pentru cã era junimist. Acest critic în toatã puterea cuvântului, acest fenomenalist în privinþa limbii, care nu admite îndreptãri ori creaþiuni de cuvinte dupã voinþa conºtientã a cãrturarilor, îºi caracterizeazã singur poziþiunea sa în mijlocul diferitelor curente din vremea lui în Scrisoarea a XVIII-a: "Când neamurile barbare au inundat România ca un rãpide ºiroi, gãsind pânza limbei urzitã, luau suveica ºi prin dreptul celui mai tare aruncau unde ºi unde câte un fir de bãtãturã de a lor groasã ºi nodoroasã. Astfel se þesu limba noastrã. Pentru a scoate acum acele lãtunoioase fire, trebuie a destrãma pânza ºi, prin urmare, a crea o limbã mai frumoasã, poate, mai nobilã ºi mai învãþatã, cãreia nimic nu i-ar lipsi alta decât de a fi româneascã. Aici încep necurmatele dispute între învãþaþii pandemoniului nostru literar cãrii se silesc: Spirar nobil' sensi a' rozzi petti, ºi pe care noi îi împãrþim în trei clase. Liberalii zic (dupã Iorgovici ºi dupã Molnar) cã trebuie a goni toate zicerile slavoane ºi ungro-turco-grece, deºi aceste din urmã sunt foarte puþine ºi noi, primite numai de niºte capete bolnave ºi stricate. Moderaþii, cã trebuie a le subþia, a le înnobila ºi a le români, ºi eu mãrturisesc cã m-aº învoi cu pãrerea domniilor-sale. Vin, în sfârºit, conservatorii ãaceºtia erau iºlicariiî, astã veche ruginã, care strigã cu glas de Stentor cã se stricã limba, plângând-o ºi bocind-o în gura mare". Aplicarea aceasta a terminologiei politice la clasificarea curentelor lingvistice o mai gãsim ºi aiurea. Cei de la România literarã sunt învinuiþi de "reacþionarism" de cãtre latiniºti (adicã de cãtre "liberali"). G. Asachi, cum am vãzut, trei ani dupã C. Negruzzi, împarte ºi el sistemele lingvistice în "sistem de conservativi, de radicali ºi cumpenitori sau de juste milieu". Aºadar, C. Negruzzi e un "moderat", cum se declarã singur -- A. Russo ar fi zis "eclectic" --, ºi termenii aceºtia politici, atât de frecvent aplicaþi la sistemele lingvistice, nu-s figuraþi, ei au înþeles mai adânc. În adevãr, omul e dintr-o bucatã, ideile nu stau în capul lui în compartimente separate ºi, mai ales, cum spuneam la începutul capitolului, ideile când sunt în slujba unui ideal sunt condiþionate de acel ideal. În prima jumãtate a veacului al XIX-lea, românii sunt luptãtori: în faþa lor se pun probleme mari ºi grave ºi toate chestiile se pun în legãturã cu nevoile sociale (arta, de pildã, e curat tezistã, armã de propagandã; o recunosc toþi, Kogãlniceanu, în Dacia literarã, Alecsandri, în prefaþa Teatrului sãu etc.), aºa încât teoriile lingvistice devin un reflex al luptelor naþionale ºi sociale. ªi de aceea "liberalii" în politicã au fost ºi "liberali", cum zice C. Negruzzi, sau "radicali", cum zice Asachi ºi Eliade, în limbã: latiniºti, franþuziþi: "Dacã-i vorba pe schimbare, pe înnoire, sã schimbãm, sã înnoim, sã ºtergem trecutul ruºinos!...", "Moderaþii", ca C. Negruzzi, au fost cumpãniþi în toate, au fost deci împotriva "liberalilor": a latiniºtilor, a franþuziþilor. (Mai târziu, dupã ce "liberalii" au triumfat, "moderaþii" de ieri, fãrã sã-ºi schimbe ideile, se pomenesc în situaþie de "conservatori": junimiºti...). Iar socialiºtii, ca sã mai dãm un exemplu de cum omul e dintr-o bucatã, au fost realiºti, ateiºti, fonetiºti -- în sfârºit, împotriva tuturor atitudinilor ºi doctrinelor burgheze. Numai oamenii bine echilibraþi, sufletele bogate, comprehensive ºi, în adevãr, cumpãnite, spiritele cu adevãrat critice, reflexive, ajutate ºi de o culturã adecuatã, pot scãpa de uniformitatea aceasta. Aºa au fost Kogãlniceanu ºi A. Russo, ºi mai ales A. Russo, acest om complet, acest spirit liber, spiritul cel mai liber pe care l-au avut românii. ªi totuºi, C. Negruzzi nu e atât de fenomenalist în privinþa limbii ca A. Russo. E o deosebire în atitudinea lui C. Negruzzi. El nu dã atât de mare importanþã la ceea ce se numeºte "deprindere", uz. Sã nu se vorbeascã de deprindere, zice el: "N-am schimbat papucii?" (Scrisoarea XIV-a) ªi are mai cu seamã antipatie pentru "slavonisme", declarându-se partizan al înlãturãrii lor. Sã se compare aceastã atitudine cu aceea a lui A. Russo, care zice cã o limbã se naºte "pe decompoziþia altor limbi", cã cuvintele, de orice origine, se împãmântenesc ºi cã gramaticii trebuie sã constate, nu sã inventeze --, ºi care se roagã: "Lãsaþi-ne sã lucrãm în voia sa limbuºoara asta turcitã, grecitã, unguritã, slavonitã ºi ce a mai fi..., limba acea care le-au fãcut românilor veacurile, pentru care i-au hulit, necãjit, chinuit ungurii ºi slavonii". Aceastã pietare a lui Russo pentru limba "asta turcitã, grecitã, slavonitã", aºa cum e ea, pentru limba vie, cum e în popor, vine desigur ºi din priceperea lui, dar ºi din marea lui iubire pentru poporul de la þarã, pentru þãrãnime, care, singurã, o vorbea aºa, vine din adâncul lui poporanism. C. Negruzzi a vorbit ºi el de literatura popularã o datã în Dacia literarã ºi altã datã în Scrisori, unde a colectat o sumã de proverbe (în care, nu-i vorbã, pune în gura poporului cuvinte ca: intrigi, caracter etc.), dar aceasta la dânsul e întâmplãtor ºi el n-a fost conºtient de marea importanþã a curentului poporan, cum n-a fost nici maestrul sãu Eliade, pentru cã n-a fost poporanist, el, primul junimist. Românismul sãu se reduce mai mult la cãrþile bicericeºti ºi la "trecut", decât la literatura popularã, decât la þãranul român viu, cu sufletul ºi nevoile lui. ªi astãzi românismul, când e expresia reacþionarismului, se sprijinã mai mult pe "trecut", iar pe þãran numai întru cât acesta e un simbol al trecutului. C. Negruzzi a fost mai raþionalist în privinþa limbii, pentru cã a fost mult mai puþin poporanist decât A. Russo. Aceastã lipsã de poporanism este încã o notã care apropie pe C. Nerguzzi de dl Maiorescu. Aceastã înclinare raþionalistã a lui C. Nerguzzi se manifestã ºi în sistemul sãu ortografic, ceea ce dealtmintrelea e firesc, cãci la noi chestia ortograficã a fost strâns legatã de chestia lingvisticã (dupã cum aceasta a fost strâns legatã de tendinþele sociale ºi politice), a fost o faþã a ei: latiniºtii au fost etimologiºti, fenomenaliºtii au fost fonetiºti. C. Negruzzi n-a fost curat fonetist, a fost pentru scrierea "care pãzeºte etimologia cuvântului", ca ºi dl Maiorescu. Aº ieºi din genul acestui studiu, dacã aº analiza mai amãnunþit temperamentul acestui scriitor, pentru a arãta cã tonul sãu, când atacã curentele adverse, mai ales literatura care nu-i place, e perfect acel ton "junimist", rece, sarcastic, cã umorul sãu n-are notã simpaticã, altruistã, bunã, ca de pildã al lui A. Russo. Repet: zeflemismul a putut sã iasã dintr-un umor ca al lui C. Negruzzi, ºi nu din unul ca al lui A. Russo. Am voit sã arãt în acest capitol cã C. Negruzzi, pe lângã atitudinea criticã faþã de limbã ºi literaturã, care-l pune în rândul vechilor critici moldoveni, a avut, faþã de transplantarea civilizaþiei apusene la noi, o atitudine deosebitã de a tovarãºilor sãi, asemãnãtoare cu a junimiºtilor de mai târziu, atitudine care explicã ºi deosebirile dintre el ºi tovarãºii sãi în privinþa problemei lingvistice, deosebiri care formeazã asemãnãri cu dl Maiorescu. În cursul acestui studiu se vor lãmuri mai bine cele spuse aici cu anticipaþie, care trebuiau spuse acum, pentru a fixa locul lui C. Negruzzi în evoluþia spiritului critic român.

Nu aþi specificat dimensiunea referatului,deci am luat ce am gãsit.

~H_B_O

[spiridusu]

cred ca e in regula daca il tutuiesti .... nu se supara

[Levier]

Mã voi încerca sã dovedesc acest lucru.

[hasbeo]

Am vãzut,nici eu nu am înþeles ce a vrut sa zicã.

~H_B_O

[Levier]

sper ca nu vroia sa zica ma, voi incerca....

[aste]

este bine .. ms molt