picatura chinezeasca

[colea]

daca aveti informatii postati-le, va rog mult... trebuie sa fac pana luni un referat despre asta

[d4ywalk3r]

uite aici.... O plimbare printre capodopere in Japonia

--------------------------------------------------------------------------------

Muzeul National din Tokyo gazduieste impresionanta expozitie "Colectia Price - Jakuchu si epoca imaginatiei", o manifestare asteptata de pasionati. Expozitia a fost impartita in cinci sectiuni distincte, fiecare dedicata unui anumit tip de pictura.

Prima pregateste cadrul istoriei artei nipone cu exemple ale lucrarilor artistilor care au facut parte din Scoala Kano - incepand cu sfarsitul secolului XVI si pana spre sfarsitul secolului XIX acestia au combinat pictura chinezeasca in tus cu elemente decorative japoneze. Acestia au lucrat pentru Curtea Imperiala si pentru puternicii shoguni si nobili locali. Primii reprezentanti ai Scolii Kano aveau o tehnica interesanta si erau deosebit de inventivi si prolifici, dar cu putine exceptii spre sfarsitul Epocii Edo reprezentantii Scolii se multumeau cu lucrari de serie, lipsite de inspiratie si chiar de o realizare exceptionala. Dar primele lucrari sunt interesante si astazi, fiind prezentata in cadrul expozitie o compozitie din secolul XVI, realizata de Kano Motonobu (1476 - 1559) si infatisand o padure de pini, pasari si o cascada. Lucrarea demonstreaza sinteza dintre metodele de lucru chineze si sensibilitatea nipona pentru atmosfera. Alte doua compozitii, semnate de Kano Ryusetsu (1729 - 1774), demonstreaza interesul pentru scenele din viata cotidiana, foarte colorate. Lucrarile reprezinta imagini ale Festivalului Wakamiya, desfasurat in Parcum Nara in luna decembrie, prima editie avand loc cu peste o mie de ani in urma.


A doua sectiune prezinta pictorii din Kyoto, punand accent pe creatiile lui Maruyama Oukyo (1733 - 1795), fondatorul unei importante scoli de pictura, ai carei adepti au incercat sa imite stilul naturalist de lucru al maestrului, preocupat sa surprinda natura. Peisajele invaluite in ceata prezente in expozitie demonstreaza talentul artistului, care folosea linii sigure in tus si tonuri graduale pentru a reproduce natura. Nagasawa Rosetsu (1754 - 1799) a fost unul dintre cei mai de succes dintre elevii lui Oukyo, impunandu-se printr-un stil agresiv si excentric, profund personal si inedit in epoca. Avea sa moara otravit, inca tanar - desi nu se stie daca a fost sau nu o sinucidere - asa ca nu se stie cum ar fi evoluat stilul sau. Era pasionat mai ales de animale, lucrarile alese pentru expozitie prezentand intre altele un bivol, atat de mare incat o parte din el nu este reprezentata, iesind in afara ramei, avand langa el un catelus. Dar interesanta este mai ales pictura reprezentand un elefant, un animal pe care nici un japonez nu ar fi avut cum sa il vada atunci, exagerat de mare (portiuni ale desenului nu sunt redate, o caracteristica a astilului lui Rosetsu). Cel mai probabil artistul a folosit ca sursa de inspiratie o gravura sau un desen adus din China, desi nu se cunosc exact detaliile.


Cea de a treia sectiune a manifestarii este dedicata artistilor care s-au remarcat prin excentricitate, incluzand creatiile lui Ito Jakuchu (1716 - 1800). Artistul si-a castigat celebritatea in epoca prin seria de picturi infatisand cocosi, cu penele foarte colorate, aproape ca niste flori, si cu o abordare inedita a subiectului, pe hartie sau matase. Prima lucrare cumparata de Price a fost chiar de Jakuchu. O pereche de paravane din matase infatisand animale imaginare sunt reprezentative pentru epoca Edo, imaginile fiind compuse din patratele minuscule de culoare, in medie 43.000 pe fiecare paravan, dand impresia de mozaic sau, in termeni moderni, de pixeli.


Ultimele doua sectiuni prezinta picturi ukiyo-e si arta decorativa, realizate de artisti din Rimpa, precum Sakai Hoitsu (1761-1828) sau Suzuki Kiitsu (1796 - 1858). Printurile ukiyo-e au fascinat lumea occidentala incepand cu secolul XIX, dar abia in ultimele decenii picturile ukiyo-e au fost redescoperite si apreciate. Dar lumea artei japoneze traditionale a preferat sa ignore acest gen de lucrari, considerand ca acestea erau destinate claselor de jos, neglijand astfel unele lucrari remarcabile, ca tehnica si subiect. In colectia Price se gasesc unele dintre cele mai bune exemple. Una dintre cele mai bune lucrari expuse are ca personaj o tanar intr-un peisaj de iarna, cu zapada inconjurand-o de peste tot.


Artistii Rimpa din prima parte a Perioadei Edo erau deja bine-cunoscuti colectionarilor japonezi, dar picturile Rimpa din colectia Price sunt de la sfarsitul Edo, cand mai mult artisti au reusit sa readuca in atentie stilul elegant si decorativ. Doua paravane realizate de Sakai Hoitsu sunt decorate cu flori salbatice si plante diverse, dar si cu versuri de Sanju-Rokkasen - un faimos grup de 36 artisti clasici din perioadele Nara si Heian, care au inspirat prin poeziile lor numeroase opere. Cele doua paravane realizate de Suzuki Kiitsu, cu o pasare alba asezata sub ramurile unei salcii este un exemplu deosebit al tehnicii tarashikomi (aplicarea de vopsea sau tus pe hartia uda, pentru a forma mici pete de culoare), vizibila mai ales la trunchiul copacului. Si frunzisul este tratat cu atentie, ramurile mai apropiate de centru fiind verzi, iar cele din fundal un cenusiu monoton.

[colea]

ai citit gresit ... eu cerusem despre picatura chinezeasca ... oricum ms pt intentie

[d4ywalk3r]

cu placere !

[In2ition]

Picatura chinezeasca este denumirea populara a torturii cu apa. Apa este lasata usor sa curga in picaturi pe fruntea unei persoane, ducand, treptat, la nebunia victimei. Aceasta forma de tortura a fost descrisa de Hippolytus de Marsliis in Italia secolului al XVI-lea. Se presupune ca tortura vine de la faptul ca apa curge foarte incet si foarte putin, la intervale scurte de timp.

In marea lor majoritate, chinezii sunt destul de putin revoltati de tehnicile represive, pe care le gasesc inevitabile.
Una dintre principalele traditii chinezesti recomanda o disciplina stricta, reglementata prin legi nemiloase, care duc pana la tortura. “Scoala legilor”,datand din secolul III i.e.n., facea elogiul unui cod penal teribil: daca pedepsele sunt grele si riguros aplicate, atunci poporul nu va mai indrazni sa incalce regulile si deci nu vor mai exista nici pedepse. Se poate face o distinctie intre tortura aplicata ca pedeapsa, pentru o vina asumata si recunoscuta, cu caracter indubitabil - aplicata in vechime tradatorilor, criminalilor - si tortura al carei scop este dezvaluirea de catre cei supusi chinurilor a diverselor secrete pe care le detin.
Imparatii chinezi obisnuiau sa si trateze astfel pe prizonierii de rizboi sau pe spioni. Tortura mizeaza, in primul rand, pe inducerea psihozei. A fost intens folosita pana in secolul al XX-lea, in timpul revolutiei culturale a lui Mao.
Torturile cu specific chinezesc nu numai ca s-au practicat continuu de-a lungul istoriei, dar au fost utilizate masiv si in contemporaneitate: la mijlocul secolului al XX-lea, in timpul regimului represiv al comunismului chinez, dar s-a practicat cu succes si in alte tari, de pilda in Romania, la Pitesti, in cazul opozantilor dictaturii comuniste. In climatul particular al societatii chineze, in care imparatul, tinut departe de ochii poporului intre zidurile Orasului Interzis, era considerat descendent divin, pedepsele aplicate de el – torturile cele mai crunte - nu trezeau revolte decat intr-o masura prea mica pentru a schimba ceva.

Obsesia picaturii

Civilizatia inaintata a chinezilor a actionat si in aceasta privinta, ajungandu-se la o extrema rafinare a sadismului. Metodele de tortura chinezesti, departe de a miza pe chinurile grosolane utilizate in aceeasi perioada in Lumea Veche, pun accentul mai ales pe o teroare la nivel psihic, indusa si dezvoltata pana la paroxism. La aceasta contribuie si factorii externi, ce tin de mediul de detentie, frica de moarte, de ceilalti colegi de detentie, de sistem. Popularitatea termenului “picatura chinezeasca” este insa explicabila si din legende. Povestile despre Fu Manchu scrise de Sax Rohmer erau populare in 1930 si-l evocau pe diabolicul Fu Manchu si torturile la care isi supunea victimele. Televiziunea americana, mai exact emisiunea Mythbusters, a confirmat statutul de tortura al picaturii chinezesti.
S-au facut doua experimente: intr-o prima ipostaza victima a fost legata, cu apa curgandu-i pe frunte, iar in cel de-al doilea caz subiectul a fost lasat liber, dar supus aceluiasi tratament. Victima legata a declarat ca a experimentat un nivel ridicat de stres si anxietate, in timp ce subiectul lasat liber a experimentat doar un usor stres. Tortura, oricum, nu a fost cauzata de faptul ca apa pica intruna, ci de imobilitatea victimei. Alte efecte secundare sunt raceala, senzatia de amorteala, de iritatie. Serviciile secrete estgermane, STASI, sunt banuite ca ar fi folosit picatura chinezeasca drept tortura pentru anumiti disidenti. Pentru ca nu lasa nici o urma vizibila pe victima, apa este preferata ca metoda de tortura si a fost folosita impotriva prizonierilor din China si Tibet.
Tortura cu apa a fost populara si in inchisorile din sudul Vietnamului, in perioada 1965-1973, si, de asemenea, in America de Sud, in timpul “Operatiunii Condor” in care au fost implicate Chile si Argentina. Sunt mai multe forme de tortura cu apa: picatura chinezeasca, tortura medievala cu apa, cura cu apa, cazanul cu apa si scufundarea. Tortura cu apa mai poate insemna ca victima este stropita, pe rand, cu apa fierbinte si rece. Tortura medievala cu apa presupune blocarea cailor respiratorii si introducerea unei tevi in gura. Victima trebuie sa bea toata apa varsata prin teava pentru a evita inecarea. Stomacul se umple pana aproape de explozie, si cateodata victima este batuta pana cand vomita tot lichidul, apoi tortura este reluata. Cateodata victimele sunt suspendate cu capul in jos, greutatea apei apasand pe intestine. Rezulta o durere incredibila si cateodata moartea. O alta metoda presupune legarea victimei de un scaun, cu fata acoperita cu o haina, peste care se toarna apa. Victima are senzatia inecului. Aceasta tortura a fost folosita de soldatii americani in razboiul cu Filipine.

Se pare ca pe vremuri asa se descopereau vrajitoarele!

In metoda cazanului cu apa, victima este legata de o scandura si este bagata intr-un cazan cu apa pana cand crede ca inecarea este iminenta. Cel supus torturii este lasat aproape sa se inece, fiind resuscitat chiar inainte sa moara. In acest caz, tortura este fizica, dar si psihica, efectul psihologic fiind acela ca victima crede ca este executata, fapt care intareste puterea torturii si face ca victima sa experimenteze frica mortii.
Efectele fizice sunt: o durere atroce, complicatii la plamani, cauzate de privarea de oxigen, si cateodata ruperea oaselor, din cauza retinerii in legaturi si a zbaterii victimei. O forma similara a fost folosita pentru a descoperi vrajitoarele. Se spune ca acestea erau bagate intr-un cazan cu apa, lasate acolo un timp, iar cand erau scoase marturiseau si apoi erau omorate. Daca nu isi recunosteau vina, erau bagate din nou in apa. Procesul era repetat pana cand victima se ineca sau renunta si se lasa ucisa in alt fel (spanzurare sau ardere pe rug). Scufundarea implica o victima legata de o scandura cu capul mai jos decat picioarele, pentru ca aceasta sa nu se miste. O haina este tinuta strans pe fata celui torturat, apoi este turnata multa apa. Procesul respiratiei este extrem de dificil, iar victima se gaseste intr-o stare de frica enorma si asfixiere iminenta. Oricum, este destul de dificil sa inghiti o cantitate mare de apa, de vreme ce plamanii sunt mai sus decat gura. Aceasta tehnica este folosita de armata americana, cand soldatii sunt invatati sa reziste la interogari in cazul in care sunt capturati. Tortura cu apa este folosita de cei care vor sa impuna suferinta severa fara sa lase urme pe victimele lor.

We stop looking for monsters under the bed when we realize they're inside of us.

nr913 wrote:

no really, dacã nu era așa țãrancã, și dacã era în bucurești, o luam de nevastã

[colea]

ms in2ition ... materialul asta il gasisem si eu ... am luat cateva idei le-am pus in pp si .. nota 10