|
Nume player - Carla
Nume admin *** sau cam asa ceva.
Mapa - de_westwood
Nu este o reclamatie propriu-zisa ci doar vreau sa trag un semnal de alarma pentru un individ care nu se regaseste in ceea ce inseamna civilizatie. Am intrat pe ww si in cateva secunde am primit amx_lama. Am intrebat ce se intampla si m-am ales cu un potop de jigniri din partea acestui individ. M-au confundat probabil cu unul care daduse retry. I-am replicat si am luat gag. Dupa gag am cerut sa primeasca si el gag si mi-a aratat ca este admin. Pe timpul gagului meu m-a jignit permanent, se poate vedea in consola jocului. Dupa gag l-am facut nesimtit, el mi-a zis "sa sugi .....". I-am replicat si mi-a dat destroy. Nu asta e problema ci ca acest individ se comporta ca pe mosia lui ceea ce nu este bine deloc. Am vrut doar sa trag un semnal de alarma ca aceste abuzuri sa nu se mai intample si cu alti playeri. Indivizi de teapa lui nu au ce cauta in aceste functii. Ii dedic un scurt eseu in care l-am regasit pe acest individ in toata splendoarea lui. Sper sa aiba rabdarea sa il citeasca pana la capat poate o sa se civilizeze si el.
"Scurt eseu despre prostie"
"Încercând sã înþelegi lumea aceasta, în care trãim, vei da de prostie. Încercând s-o schimbi, te vei lovi de proºti. Cine mai ºtie care filosof bãtrân a rostit, cândva, acest adevãr? De dimensiunile lui ne dãm seama abia când inþelegem cã prostia e o manifestare a materiei, un fenomen natural, ca un cutremur sau o inundaþie, fiind, prin aceasta, iremediabilã ºi impredictibilã.
De proºti vei da la tot pasul, ca de pietre. Cãci prostia e imuabilã. Mulþi sunt convinºi cã lumea se aflã într-o veºnicã transformare ºi devenire. Nici o eroare n-a fost mai tragicã ! Stând strâmbã pe temeliile ei putrede, vechi de când Creaþia, lumea se sprijinã pe doar câteva adevãruri capitale, iar prostia pare a fi una din temeliile strâmbe ale acestei lumi.
Nu se pot cunoaºte efectele devastatoare ale prostiei la nivel mondial. Poþi ºti cât rãu a fãcut o calamitate abia în clipa bilanþului. Cum prostia e infinitã, efectele ei se simt in orice moment, ici ºi colo, dar nu pot fi cunoscute în totalitate.
Proºtii sunt mulþi. Simpla enunþare a acestui adevãr nu ne plaseazã, însã, nici pe mine ºi nici pe dumneata, cititorule, în categoria înþelepþilor. Dacã e adevarat cã înþelepciunea e ca o piatrã rarã, nu se poate încã ºti dacã prostia e ca o boalã. ªi dacã ar fi, ar fi, oricum, nevindecabilã. Fiindcã primul pas pe care trebuie sã-l facã bolnavul spre vindecare este acela de a deveni conºtient de boala sa. Abia dupã aceea ajunge pe mâna medicilor. Dar cum, Doamne-fereºte, sã-i spui unui prost cã e prost ? ªi, mai ales, cum ºi-ar putea da el însuºi seama de gravitatea faptului, când el îºi poartã prostia ca pe o virtute, sau ºi mai rãu, ca pe însãºi raþiunea existenþei lui : nimic nu strãluceºte mai tare ca mândria prostului !
Dacã prostia nu poate fi definitã cu uºurinþã, prostul cautã întotdeauna sã iasã în evidenþã, iar de cele mai multe ori reuºeºte. Pentru reuºita acþiunii sale el nu precupeþeºte nici un efort, minciuna fiindu-i cea mai la îndemânã sculã, unealta de aur. Proºtii cred toþi, fãrã nici o excepþie, cã adevãrurile inutile sunt periculoase. Dar, cum adevãrul ar trebui sã fie absolut ºi nedeterminat, el este unul singur: adevãr ºi atât! Cum numai minciuna poate fi folositã intr-un anume scop, deci, folositoare, adevãrul gol – goluþ nu-i poate fi prostului de nici un folos. Aºadar, de aici ºi pâna la constatarea cã adevãrul e întotdeauna subversiv, nu mai e decât un pas.
Prostul nu respectã legea, el o aplicã ! Dacã nu cumva el este chiar autorul ei, pentru cã el dintotdeauna a susþinut, mã rog, el a atenþionat de mai demult, pe toatã lumea. Dacã n-aþi þinut cont de spusele lui, iatã unde s-a ajuns... ªi în continuarea aceluiaºi tip de raþionament, dacã tot aplicã legea, atunci prostul crede cã are dreptul sã taie o felie cât vrea el de mare din tortul avantajului, cãci pentru prost, legea e ca un bãþ cu douã capete : esenþial este ca el sã poatã þine de unul din capete, restul e doar rutinã !
Prostul e rãu. Ai grijã, înþeleptule, tunând ºi fulgerând împotriva prostiei, sã nu devii rãu, câºtigându-i astfel prostiei prima medalie, fiindcã rãutatea pare, iatã, o bunã jumãtate de prostie.
Prostul e complicat. În subþirimea simplitãþii el nu vede nici un avantaj, cum urâte îi sunt, de asemenea, avantajele transparenþei, prin care i s-ar vedea goliciunea minþii. Dã-i prostului o idee simplã, iar el o va îmbârliga aºa de rãu, cã n-ai s-o mai recunoºti, fiindcã el se scarpinã întotdeauna în stânga pe deasupra capului, cu mâna dreaptã. I se pare mai interesant.
Prostul e util. Dacã toþi aþi fi deºtepþi, am auzit odatã replica unui þãran, cine v-ar mai trage cismele din picere, mã, intelectualilor ?
Prostul e grav. Sã nu cumva sã râzi în faþa lui, ar fi o impietate! Strãmoºii noºtri latini au creat zicala ridendo, castigat mores, crezând sincer cã râzând de nãravuri, le-ar putea îndrepta. Dar, dacã ai sã râzi în faþa prostului, nu vei face altceva decât sã-i descoperi alt nãrav : prostul e suspicios!
Prostul nu ºtie, nu are încredere, prostul nu cerceteazã pentru a afla, el doar presupune. Pe temelia celor închipuite, el construieºte gravitatea acuzaþiilor, iar de aici ºi pânã la incriminarea tuturor celorlalþi, nu mai e decât o chestiune de timp. Iar prostul nu se sperie numai dintr-atât.
Prinzând de veste, poate de la lecþiile de marxism, de avantajele care decurg din lupta contrariilor, prostul iubeºte competiþia. Dar nu competiþia cinstitã, în care câºtigã cel mai bun, ci aceea în care el reuºeºte sã dovedeascã intotdeauna cã este primul, indiferent ce fel de mijloace aruncã în luptã.
Prostul iºi consumã jumãtate din viaþã, dacã e nevoie, ca sã-þi dovedeascã cu cât este el mai deºtept decât tine. Lasã-l s-o facã! Dacã i se pare cã a reuºit, uneori te lasã în pace !
Fereºte-te sã-i dai prostului prin ceva a înþelege cã-þi este inferior : te va urmãri cu înverºunare, toatã viaþa, pentru a te distruge, nãscocind cu adevãratã ºiretenie noi ºi noi feluri de a se rãzbuna, gelos cum este pe succesul altora, fiindcã aceasta a fost ºi este dintotdeauna singura tristeþe a prostului : ºtie cã prostia nu e o calitate!
Dar, atenþie, nu te pune cu el: prostul are mintea odihnitã!"
|
Italy
Cyprus
Spain
World of Warcraft
