Hotelul Dacia

[Optikall]

Date istorice

Cea mai importantã ºi cunoscutã clãdire secession din Satu Mare este cea a hotelului Dacia (fosta Pannónia), amplasatã în centrul vechi al oraºului.



Ideea ridicãrii hotelului apare pentru prima datã în 1897 în rândurile conducerii oraºului. Cel mai important ºi constant susþinãtor al proiectului a fost primarul oraºului, Hermán Mihály (1895-1902). El susþinea fervent acest proiect pentru cã, dupã pãrerea lui, edificile unui oraº oglindesc ºi statutul acestuia, ele constituind ºi un punct primordial al dezvoltãrii urbane. Însã nu era toatã lumea de acord cu viziunea lui, ºi s-au iscat mai multe discuþii legate de aces proiect, care au dus la întârzierea începerii lucrãrilor. Deºi ideea înlocuirii vechii clãdiri apãruse deja în 1897, demolarea acesteia a fost aprobatã ºi finalizatã doar în 1900.



În 1897 s-a organizat deja concursul pentru elaborarea proiectelor, cea mai importantã condiþie a acesteia fiind ca noua clãdire sã reflecte apartenenþa culturalã a oraºului. În urma acestui concurs au fost concepute 11 proiecte. În ianuarie 1898 decide consiliul orãºenesc acceptarea propunerii Comisiei de Arhitecturã ºi îi acordã premiul întâi arhitecþilor budapestani Zoltán Bálint ºi Lajos Jámbor (Frommer). În perioada aceasta a carierei lor ei se aflau sub influenþa lui Ödön Lechner, modelând clãdirile lor dupã stilul lui seccesion, care folosea multe elemente decorative florale inspirate din arta popularã maghiarã. Cei doi arhitecþi au elaborat proiectele a mai multor clãdiri create in stil secession, printre acestea putând fi menþionate hotelul Regele ªtefan (sau „Minerul" dupã ultimul lui nume) din Baia Mare ºi Palatul Comitatului din Debreþin.



Comisia Naþionalã a Monumentelor Istorice decide în anul 1900 demolarea clãdirii vechi, astfel putând începe lucrãrile la hotelul Pannonia. În 1901 au fost sãpate fundaþiile construcþiei, ºi în luna mai a aceluiaºi an, s-a aºeazat piatra de temelie. În luna mai al urmãtorului an a fost predat clãdirea chiriaºului hotelului, cãruia îi rãmân în sarcinã doar finisãrile interioare.



Descrierea edificiului

Faþada clãdirii este un exemplu tipic al variantei lechneriene al stilului secession, care reprezenta una dintre orientãrile stilistice cele mai importante ale vremii. Stilul secession rãspunde exigenþelor burgheziei, care doreºte ca noile edificii sã fie estetice ºi sã ofere ceva radical nou. Folosirea generoasã a ornamentelor se asocieazã cu cele mai noi realizãri tehnice ale vremii, clãdirea fiind dotatã cu o structurã de metal, fapt rar întâlnit, chiar revoluþionar în Ungaria la sfârºitului secolului al XIX-lea, începutului de secol XX.



Orizontal faþada e despãrþitã în trei suprafeþe de cãtre douã brâuri, registrele separate fiind astfel evidenþiate puternic. Modulul de jos este alcãtuit din parter împreunã cu intrarea principalã, cel din mijloc este format din etajul I ºi II, iar al treilea este compus din atica prevãzutã cu corniºã accentuatã. În prelungirea rezalitului median axa centralã a clãdirii este dominatã de un turn cu laternã. Frontonul turnului este srãpuns de o fereastrã cu formã floralã, care se încadreazã în programul ornamental al clãdirii. Caracterul decorative al suprafeþelor faþadei simetrice se datoreazã folosirii ceramicii smãlþuite policrome Zsolnay. Vrejurile înflorate sunt colorate viu, iar între ele gãsim figure umane ºi animale stilizate. Pe suprafaþa aticii bogat decorate se repetã stema oraºului, prin acest procedeu accentuând rolul reprezentativ al edificiului. Acoperiºul este ºi el învelit cu þigle din ceramicã bicolorã, prin folosirea þiglelor albastru deschis ºi închis formând o decoraþie geometrizantã.



Vertical faþada e articulatã în nouã axuri, ºi trei rezalituri scot în evidenþã partea centralã ºi cele douã laterale.



Planul iniþial al construcþiei are forma unui dreptunghi neregulat, care se îngusteazã spre nord, ºi care este organizat în jurul a trei unitãþi mari. Aceste unitãþi sunt spaþiile cele mai mari ale imobilului, adicã cafeneaua, restaurantul ºi sala de bal. În partea de sud a clãdirii, adicã la intrarea dinspre faþadã se afla cafeneaua, pe cele douã laturi erau intrãrile în curte. Înaintând spre nord erau dispuse douã sãli de aºteptare, ºi de aici se fãcea intrarea în restaurant. În partea de vest era bucãtãria ºi dependinþele aferente, în partea de est se afla un restaurant mai mic ºi o camerã separatã. Aceste încãperi erau despãrþite de restaurant de câte un hol spaþios. În partea de nord a restaurantului se afla estrada, pe cele douã laturi ale ei erau scãrile care duceau în cofetãrie ºi în cele douã vestibuluri care aveau ieºiri spre curte. Avansând iarãºi spre nord se ajungea în foaier, iar de aici în sala de bal. Pe cele douã laturi erau dispuse douã garderobe, strâns legate de ele erau douã holuri care duceau în camerele artiºtilor.



Cele mai importante trei sãli ale construcþiei au primit o decoraþie bogatã. Cea mai mare dintre ele era sala de bal sau sala de festivitãþi, care la ora actualã este ocupat de Filarmonica Dinu Lipatti. Restaurantul era cea de a doua ca mãrime, ea pãstrându-ºi funcþia de-a lungul timpului, iar cafeneaua, a fost împãrþit în douã, ºi asfel a devenit recepþia hotelului Dacia ºi un magazin.




Sala de bal a fost înzestratã cu decoraþiile cele mai spectaculoase. Pe partea sa sudicã, esticã ºi vesticã a fost înconjuratã de o galerie, sub aceste galerii fiind amplasate lojele. Partea centralã a sãlii este accentuatã cu ajutorul a patru arcade mari polilobate, acestea fiind susþinute de coloane fasciculate. Spaþiul central al sãlii este acoperit cu o boltã stelatã pe nervuri, a cãrei decoraþii ne amintesc o floare uriaºã. Pereþii laterali au primit o decoraþie floralã din stucaturi.



Hotelul Pannonia din Satu Mare este una dintre cele mai reprezentative clãdiri secession din nordvestul þãrii, fiind una dintre cele mai importante opere a arhitecþilor Zoltán Bálint ºi Lajos Jámbor.

Cumpar Cioara neagrã / Corb