Valenii De Munte

[black.X]

Descriere

Spoiler:

Vãlenii de Munte este un oraș din județul Prahova, Muntenia, România, cu o populație de 12.257 locuitori.[4] Se aflã în Depresiunea Vãlenii de Munte, pe Valea Teleajenului, la 98 km distanțã de municipiul București, la 28 km nord de municipiul Ploiești și la 89 km sud-est de municipiul Brașov. Se întinde pe o lungime de 5 kilometri. În oraș se poate ajunge folosind DN1A București – Ploiești – Brașov. Este atestat documentar ca „târg al sãcuienilor” și vamã în secolul al XV-lea, într-o poruncã a lui Dan al II-lea de la 1431. Vãlenii de Munte a fost reședința lui Nicolae Iorga, aici gãsindu-se în prezent Casa Memorialã care poate fi vizitatã. Ziua orașului este la 9 mai.

Factorii materiali prielnici de pe Valea Teleajenului au fãcut ca omul sã fie atras în zonã încã din cele mai vechi timpuri. Cercetãrile arheologice sau și lucrãrile întâmplãtoare au scos la ivealã urme din vechime începând cu paleoliticul mijlociu și continuând cu etapele succesive, mezoliticul și neoliticul.

Istorie

Spoiler:

Vãlenii de Munte a îndeplinit de-a lungul existenței sale funcțile unui oraș: capitalã de județ, vamã, târg, reședința plaiului Teleajen, centru politic al raionului și cetãții de culturã Teleajen.

Localitatea este atestatã documentar într-o poruncã a lui Dan al II-lea din 1431. "Drumului Teleajenului" (Vãleni - Drajna - Cerașu - Slon - Vârful lui Craiu - Tabla Buții - Vama Buzãului - Brașov) este atestat și el din 1433.[necesitã citare]

La 1 octombrie 1473, este semnalatã prezența lui Ștefan cel Mare la „Cetatea Teleajenului” (poate ***âciu), unde taie capetele pârcãlabilor lui Radu cel Frumos, le ia în robie femeile și dã foc cetãții.[necesitã citare]

În 1573, Alexandru al II-lea întãrește fiilor popii Neagoe moșie "peste valea Vãlenilor". În 1580, Mihnea Turcitul dã o întãrire marelui spãtar Albina asupra moșiei Albinari (Ariceștii Zeletin), care ajungea pânã la hotarul Vãlenilor. În 1581 tot Mihnea Turcitu întãrește altora ocine în hotarul Berevoieștilor (azi cartier în Vãlenii de Munte).

În 1608, Radu Șerban întãrește marelui vornic Cernica și soției sale Chiajna satele Predeal Sãrari, Vãleni și Berevoiești, pe care le împarte jumãtate cu mãnãstirea de la Grãdiște. De la 1645 dateazã prima mãrturie documentarã asupra județului Sacueni cu reședința la Vãlenii de Munte, de unde se va muta la Bucov în 1781.[necesitã citare]

În 1684, Miron Costin menționeazã în cronica sa Vãlenii de Munte printre orașele Țãrii Românești.[necesitã citare] La 1794, târgoveții orașului sunt în proces cu egumenii mãnãstirii din localitate, pentru regularizarea situației lor pe moșia acesteia. Se menționeazã în 1794 în documente "târgul domnesc Vãlenii de Munte", iar în existența unui dascãl plãtit la școala din Vãleni. În 1832, Vãleniul numãra 518 gospodãrii (cu 2590 suflete).

La 1848, Nicolae Bãlcescu a recrutat din rândul locuitorilor comisarii de propagandã David Almãjanu, I. D. Petrescu și Ion Gherasim Gorjan.[necesitã citare]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Vãlenii de Munte era o comunã urbanã, formatã din cãtunele Vãleni (Târgul-Vãleni), Turburea și Valea Gardului, având în total 3000 de locuitori. Ea era reședința plaiului Teleajen, având farmacie, spital, și stație de telegraf și poștã. Atunci se atestã școala în limba greacã de pe lângã catedrala orașului, care funcționa la 1830, precum și școala normalã, condusã în 1839, de David Almãșanu, și la care învãțau 139 de copii (mai târziu, în 1845–1846, doar 80&ndsh;90); în plus, existau o școalã de bãieți și una de fete. În oraș erau 6 biserici, dintre care sunt menționate în Marele Dicționar Geografic al Romîniei biserica Berevoieștilor, cea a Bãrcenilor, catedrala orașului (fostã mãnãstire închinatã la muntele Athos) și biserica Sf. Ioan.[5]

Istoricul Nicolae Iorga s-a stabilit aici în 1907, și a deschis, în iulie 1908, universitatea popularã de varã.[6]

În 1925, orașul avea 3723 de locuitori, fiind în continuare reședința plãșii Teleajen.[7] În 1950, el a devenit reședința raionului Teleajen, unul din raioanele regiunii Prahova și apoi, dupã 1952, al regiunii Ploiești. În 1968, a pierdut funcțiile de centru administrativ secundar, dupã reforma administrativã, devenind unul din orașele județului Prahova, reînființat.

Vizite

Spoiler:

Muzee:

Casa memorialã N. Iorga
Muzeul Etnografic "Valea Teleajenului"
Muzeul de Științe Naturale "Cultura Prunului"
Muzeul de artã religioasã și Școala de misionare naționale și morale "Regina Maria" [15]
Muzeul prunului

Monumente:

Bustul N. Iorga din curtea muzeului, creația lui Oscar Han
Bustul N. Iorga din fața Bisericii Mãnãstirea, creația sculptorului Emil Russi
Bustul N. Iorga din fața Colegiului Național N. Iorga, sculptat de Maria Grigorescu Vasilovici
Bustul N. Tonitza din fața Centrului de Culturã Europeanã
Monumentul eroilor din fața Complexului muzeal

Lacase de cult:
Biserica "Mãnãstirea", monument de arhitecturã, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" este ctitoria lui Hagi Rãzvan Clucerul și a soției sale Ilinca Hagița și Clucereasa din Ceptura, la 1680 pe vremea domniei lui Șerban Cantacuzino.[17]
Biserica "Nica Filip". Are hramul "Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului" și a fost târnositã în 1808. Ctitorii au fost Nica Filip și Soare Pițoi.[18]
Biserica Berceni. La cutremurul din 1940 a fost puternic avariatã și n-a mai fost reparatã din lipsa banilor sau pentru cã era prea aproape de Mãnãstire. Era deservitã de Ion Hârlãceanu, preot refugiat.
Biserica Berevoiești. A fost și este o filialã a Bisericii "Nica Filip". Hramul este Sfântul Spiridon. Ca vechime este a doua dupã Mãnãstire, la 1726, menționatã pe crucea spartã de lângã ea. Cu ceva timp in urmã aici s-au reluat slujbele la fiecare sãrbãtoare și au început lucrãrile de renovare a bisericii.
Biserica Sfântul Ioan. În fața bisericii a stat mãrturie peste timp de 400 de ani un plop (Populus nigra), dezafectat înainte de 1989. Un incendiu devastator din anul 1999 a mistuit întreg edificiul. În prezent se executã lucrãri pentru o reconstrucție integralã.
Biserica Sf. Nicolae Tabaci.[19] Hramul bisericii este Sfântul Nicolae. Era bisericã de cartier a tãbãcarilor care s-au stabilit aici mai aproape de apã pentru prelucrarea pieilor.

Biblioteci:

Biblioteca "Miron Radu Paraschivescu" se aflã în Complexul Muzeal "N. Iorga".

Oras

Spoiler: