Slanic

[black.X]

Descriere

Spoiler:

Slãnic este un oraș în județul Prahova, Muntenia, România. Conform recensãmântului din anul 2011, Slãnic are o populație de 6.034 de locuitori,[4] fiind al treisprezecelea centru urban al județului Prahova din punct de vedere demografic. Deși incorectã, denumirea de Slãnic-Prahova este folositã uneori, îndeosebi în alte regiuni ale României, din dorința de a evita confuzia cu Slãnic Moldova, oraș situat din județul Bacãu.

Istorie

Spoiler:

În secolul al XVII-lea, zona era locuitã de moșneni, care au vândut în 1685 un teren spãtarului Mihai Cantacuzino, în schimbul sumei de 700 de taleri. Acesta a deschis o ocnã de sare pe Valea Verde în 1688. În 1713, spãtarul a donat moșia sa mãnãstirii Colțea.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Slãnicul era comunã urbanã, reședința plaiului Vãrbilãu din județul Prahova, fiind format din douã pãrți: Groșani (partea de nord) și Prãjani (partea de sud), având în total 4488 de locuitori. În oraș erau o școalã înființatã în 1855 și 5 biserici ortodoxe — una fondatã în Groșani de Stoica Gioarsã în 1724 (inițial de lemn, reconstruitã din piatrã de Neagu Toma în 1774), una datând din 1732, una construitã de vel clucer Ion Hagi Moscu în 1800, una fondatã de Safta Zãneasca în 1851 și o a cincea construitã de Ion Marinescu și alți locuitori în 1864. Funcționau 5 mori pe râul Slãnic (4 în Groșani și 1 în Prãjani) și o fabricã de ipsos aparținând familiei Alexerio. Sunt atestate atunci Baia Verde și Baia Baciului, cu izvoare de sare și iod, aflate în proprietatea statului.[7] În 1925, anuarul Socec consemneazã existența a patru școli — una de bãieți, una de fete și douã mixte și o populație de 7713 locuitori.[8]

În 1950, orașul a fost arondat raionului Teleajen din regiunea Prahova, și apoi (dupã 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, județul Prahova s-a reînființat, iar orașul Slãnic a devenit parte a acestuia, fiind format din orașul propriu-zis și cele douã sate, Groșani și Prãjani, care ocupã extremitãțile nordicã, și respectiv sudicã a orașului.

Monumente istorice

Spoiler:

În orașul Slãnic se aflã Casa Cãmãrãșiei (Cancelaria Salinei, începutul secolului al XIX-lea, azi Muzeul Sãrii), biserica „Sfinții Trei Ierarhi” (secolul al XVIII-lea) și casa cu prãvãlie Elena Mosor (sfârșitul secolului al XIX-lea), toate trei monumente istorice de arhitecturã de interes național.

În rest, alte șaptesprezece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitecturã: casa Rosine Stãnescu (1883–1884, prima școalã din Slãnic); casele cu prãvãlie Anișoara Drãgoi (1918) și Valeriu Popescu (începutul secolului al XX-lea), toate din localitatea Groșani; casa Safta Rusu (sfârșitul secolului al XIX-lea) și casa cu prãvãlie Maria Alexe (1925–1926), ambele din localitatea Prãjani; casele cu prãvãlie Ștefan R. Anghel și Gheorghe Ștefãnescu; conacul Teoharescu (sfârșitul secolului al XIX-lea); casele Vasilica Pãtrașcu (prima jumãtate a secolului al XIX-lea), Maria Ionescu (1880), Ștefania Cristescu (1900), Ion Dumitrescu, Sia Șerban, Catrina Puiu (sfârșitul secolului al XIX-lea), Epure Constantin (1920), Cristina Nestorescu și Andreea Patou (1924).


Salina Unirea

Turism

Spoiler:

Orașul este cunoscut pentru lacurile sãrate (numite și Bãi): Baia Baciului, Baia Verde și Baia Roșie, precum și pentru Salina Veche și Salina Nouã. În vreme ce în Salina Nouã se extrage în continuare sare, Salina Veche este în prezent deschisã publicului larg, fiind folositã ca loc de agrement. De asemenea, într-una din încãperile separate ale Salinei Vechi, se desfãșoarã anual Campionatele Mondiale de Aeromodelism.

Printre obiectivele turistice importante, accesibile unui drumeț fãrã antrenament, se numãrã Fântâna Rece, Releul de televiziune din spatele Pãdurii de brazi, Dealul cu Semn, Muntele de Sare în care a existat Grota Miresii, Piatra Verde, Complexul Minier Unirea (salina Slãnic), Muzeul sãrii, Delușorul Mânzului.

Oras

Spoiler: