Lãutã

[Khajiit]

Lãuta a fost instrumentul preferat (alãturi de viola da gamba) al muzicienilor secolului al XVI-lea. Lãuta a avut un rol primordial în înflorirea acompaniamentului instrumental, asociindu-se cu vocea fãrã a fuziona cu aceasta, îmbogãțind astfel discursul muzical fãrã a compromite inteligibilitatea textului. Are cutia de rezonanțã bombatã, gâtul relativ scurt cu 6 coarde duble și cheile dispuse în unghi drept. In Evul Mediu se cânta cu o panã, iar ulterior prin ciupire cu degetele.

Lãuta este un instrument muzical cu coarde ciupite, cu gâtul încovoiat și cutia de rezonanțã foarte bombatã, cu un fund adânc și rotunjit, asemãnãtor cu cobza.

Alte instrumente din familia lãutei sunt cobza, mandolina și charango.