Guess What? - II

[goguletz BIRGAOANU]

Nefertiti
Nefertiti (în germană numele ei a fost transliterat "Nefertete"; numele egiptean înseamnă "Frumoasa care,iată, vine" c.1370 î.H - c. 1330 î.H) regină a Egiptului din Dinastia a 18-a, "Marea soție" a faraonului Amenhotep al IV-lea, zis și Akhenaten. Ea a domnit aproximativ între 1379-1361 î.Hr., în vremea marii reforme religioase conduse de acest faraon, care a promovat cultul unic al discului solar, Aten. Ea a fost și soacra și, se pare, și mama vitregă a faraonului Tutankhamon.

Nefertiti a devenit cunoscută în secolul al XX-lea mai ales datorită bustului (protoma) ei, ajuns în colecția Muzeului egiptean din Berlin, și care face parte în prezent din Muzeul Nou. Bustul lui Nefertiti, în mai multe variante, a fost una din cele mai des copiate sculpturi dintre cele ce ne-au parvenit din Egiptul antic. Titlurile reginei Nefertiti erau numeroase, de exemplu, la Karnak sunt inscripții în care este denumită „Moștenitoarea, cea mare în grații, cea plină de farmec, marea aducătoare de fericire, doamna gingășiei, foarte iubită, care liniștește inima regelui în casa sa, în toate dulce vorbitoare, Stăpâna Egiptului de Sus și de Jos, Marea Soție a regelui, care o iubește, Doamna celor două țări, Nefertiti”.

Goguletz spune ca nai curaj!!![/url]

[OINCOO]

goguletz BIRGAOANU wrote:

Nefertiti Nefertiti (în germanã numele ei a fost transliterat "Nefertete"; numele egiptean înseamnã "Frumoasa care,iatã, vine" c.1370 î.H - c. 1330 î.H) reginã a Egiptului din Dinastia a 18-a, "Marea soție" a faraonului Amenhotep al IV-lea, zis și Akhenaten. Ea a domnit aproximativ între 1379-1361 î.Hr., în vremea marii reforme religioase conduse de acest faraon, care a promovat cultul unic al discului solar, Aten. Ea a fost și soacra și, se pare, și mama vitregã a faraonului Tutankhamon. Nefertiti a devenit cunoscutã în secolul al XX-lea mai ales datoritã bustului (protoma) ei, ajuns în colecția Muzeului egiptean din Berlin, și care face parte în prezent din Muzeul Nou. Bustul lui Nefertiti, în mai multe variante, a fost una din cele mai des copiate sculpturi dintre cele ce ne-au parvenit din Egiptul antic. Titlurile reginei Nefertiti erau numeroase, de exemplu, la Karnak sunt inscripții în care este denumitã „Moștenitoarea, cea mare în grații, cea plinã de farmec, marea aducãtoare de fericire, doamna gingãșiei, foarte iubitã, care liniștește inima regelui în casa sa, în toate dulce vorbitoare, Stãpâna Egiptului de Sus și de Jos, Marea Soție a regelui, care o iubește, Doamna celor douã țãri, Nefertiti”.

+1,rãspuns corect!
Corina - 19 puncte.
Bobi! - 1 punct.
Blade22 - 12 puncte.
goguletz BIRGAOANU - 13 puncte.
Sabecky - 5 puncte.
B1. - 3 puncte.
[A]dmiralRafy - 1 punct.

...

[OINCOO]

Guess who?

Spoiler:

...

[Corina]

Leopardul este una din cele mai mari feline, cu o greutate cuprinsă între 40–80 kg, o înălțime de 60–80 cm și cu o lungime a corpului de până la 2 m. Cu toate că are dimensiuni relativ mari, leopardul este un animal agil. Poate trăi până la 20 ani și chiar mai mult.

De regulă, blana sa este de culoare galbenă cu pete negre, cu un desen caracteristic. O varietate a sa, pantera neagră, este unicul leopard cu blana de culoare neagră în întregime. Acesta trăiește în Malaysia și are o formă de melanism. Este o varietate periclitată, dar greu de studiat, deoarece exemplarele nu puteau fi deosebite prin fotografiere cu camere foto în lumină vizibilă. S-a constat că fotografiile cu camere foto în infraroșu pun în evidență pete specifice, invizibile altfel, permițând recenzarea și urmărirea exemplarelor aflate în libertate.

[OINCOO]

Corina wrote:

Leopardul este una din cele mai mari feline, cu o greutate cuprinsã între 40–80 kg, o înãlțime de 60–80 cm și cu o lungime a corpului de pânã la 2 m. Cu toate cã are dimensiuni relativ mari, leopardul este un animal agil. Poate trãi pânã la 20 ani și chiar mai mult. De regulã, blana sa este de culoare galbenã cu pete negre, cu un desen caracteristic. O varietate a sa, pantera neagrã, este unicul leopard cu blana de culoare neagrã în întregime. Acesta trãiește în Malaysia și are o formã de melanism. Este o varietate periclitatã, dar greu de studiat, deoarece exemplarele nu puteau fi deosebite prin fotografiere cu camere foto în luminã vizibilã. S-a constat cã fotografiile cu camere foto în infraroșu pun în evidențã pete specifice, invizibile altfel, permițând recenzarea și urmãrirea exemplarelor aflate în libertate.

Rãspunsul este incorect ,nu mai ai voie sã rãspunzi la întrebarea asta

...

[[A]dmiralRafy]

Jaguarul (Panthera onca) este un mamifer specific continentului american, din familia felidelor. Împreună cu leul, tigrul, leopardul, care sunt specifice zonelor euro-asiatice, este una din marile feline, aparținând, ca și celelalte trei, genului Panthera. Arealul actual al jaguarului se întinde din Mexic, se continuă prin America Centrală și ajunge până la sud de Paraguay și nordul Argentinei.
^Jaguar negru mai pe scurt.

[OINCOO]

[A]dmiralRafy wrote:

Jaguarul (Panthera onca) este un mamifer specific continentului american, din familia felidelor. Împreunã cu leul, tigrul, leopardul, care sunt specifice zonelor euro-asiatice, este una din marile feline, aparținând, ca și celelalte trei, genului Panthera. Arealul actual al jaguarului se întinde din Mexic, se continuã prin America Centralã și ajunge pânã la sud de Paraguay și nordul Argentinei. ^Jaguar negru mai pe scurt.

+1,rãspuns corect!
Corina - 19 puncte.
Bobi! - 1 punct.
Blade22 - 12 puncte.
goguletz BIRGAOANU - 13 puncte.
Sabecky - 5 puncte.
B1. - 3 puncte.
[A]dmiralRafy - 2 puncte.

...

[OINCOO]

Guess who?

Spoiler:

...

[goguletz BIRGAOANU]

Sfinxul din Bucegi
Sfinxul din Munții Bucegi este un megalit antropomorf situat la 2216 m altitudine. Originea numelui Sfinxului este datorată asemănării sale cu un cap uman, mai exact cu Sfinxul Egiptean, formarea lui fiind datorată eroziunii eoliene (vântului). Format dintr-un bloc mare de piatră ce a căpătat forma de astăzi într-un timp foarte îndelungat, Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Bucegi, măsoară 8 metri în înălțime și 12 metri în lățime.

Din punct de vedere istoric și chiar mistic, Sfinxul este[necesită citare] reprezentarea unei divinități supreme din timpuri pelasge. Aspectul său omenesc este asociat cu o expresie de suveranitate și putere, acest lucru fiind evidențiat prin fața proporționată, buze severe si bărbia voluntară. Pelasgii au fost anteriori grecilor, triburile lor au fost răspândite mai ales în zona Mării Egee.

Mulți istorici[cine?] merg până acolo încât spun că Marele Sfinx de la Giza, Egipt, este o copie a celui de pe platforma Bucegilor.[necesită citare] Acest lucru se bazează pe niște asemănări care sunt mai mult sau mai puțin întâmplătoare, cum ar fi faptul că Sfinxul din Bucegi are aceeași înălțime cu cel egiptean, de la Gizeh.

Asemănarea sa cu un Sfinx (dacă este privit din anumite unghiuri, marcate în jurul său), cât și legendele și istoria locului, au făcut ca această formațiune geologică să devină o atracție turistică importantă.

În perioada 1966-1968, arhitectul peruan Daniel Ruzo, observase că Sfinxul seamănă cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat într-o stâncă de pe podișul Marcahuasi, din Peru, numit „Monumentul Omenirii”: «Sfinxul nu reprezintă doar un singur chip, fiind înconjurat de altele, dar din rase diferite, precum și de capul unui câine, care are rol de străjer al unei comori aflată într-o „peșteră a tezaurului” în apropierea Omului».

Se spune că acest loc a fost centru energetic folosit pe vremuri de extratereștri, multe legende circulând prin părțile locului în acest sens. În imediata apropiere a Sfinxului se află o anume peșteră ce ar strânge mistere energetice deosebite.[necesită citare] Aceste mistere energetice sunt atracția multor oameni pasionați de acest subiect. Alte zvonuri spun că tot aici ar exista o mină de uraniu, părăsită, ce nu mai este în funcțiune din al doilea război mondial.[necesită citare]

În munții României există și alți megaliți care poartă denumirile de sfincși: Sfinxul de la Stănișoara, Sfinxul de la Piatra Arsă, Sfinxul Lainicilor, Sfinxul Bratocei, Sfinxul Bănățean cunoscut și sub denumirea de „Sfinxul de la Topleț”, Sfinxul de la Pietrele lui Solomon, Sfinxul din Munții Gutâiului etc.

Goguletz spune ca nai curaj!!![/url]

[OINCOO]

goguletz BIRGAOANU wrote:

Sfinxul din Bucegi Sfinxul din Munții Bucegi este un megalit antropomorf situat la 2216 m altitudine. Originea numelui Sfinxului este datoratã asemãnãrii sale cu un cap uman, mai exact cu Sfinxul Egiptean, formarea lui fiind datoratã eroziunii eoliene (vântului). Format dintr-un bloc mare de piatrã ce a cãpãtat forma de astãzi într-un timp foarte îndelungat, Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Bucegi, mãsoarã 8 metri în înãlțime și 12 metri în lãțime. Din punct de vedere istoric și chiar mistic, Sfinxul este[necesitã citare] reprezentarea unei divinitãți supreme din timpuri pelasge. Aspectul sãu omenesc este asociat cu o expresie de suveranitate și putere, acest lucru fiind evidențiat prin fața proporționatã, buze severe si bãrbia voluntarã. Pelasgii au fost anteriori grecilor, triburile lor au fost rãspândite mai ales în zona Mãrii Egee. Mulți istorici[cine?] merg pânã acolo încât spun cã Marele Sfinx de la Giza, Egipt, este o copie a celui de pe platforma Bucegilor.[necesitã citare] Acest lucru se bazeazã pe niște asemãnãri care sunt mai mult sau mai puțin întâmplãtoare, cum ar fi faptul cã Sfinxul din Bucegi are aceeași înãlțime cu cel egiptean, de la Gizeh. Asemãnarea sa cu un Sfinx (dacã este privit din anumite unghiuri, marcate în jurul sãu), cât și legendele și istoria locului, au fãcut ca aceastã formațiune geologicã sã devinã o atracție turisticã importantã. În perioada 1966-1968, arhitectul peruan Daniel Ruzo, observase cã Sfinxul seamãnã cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat într-o stâncã de pe podișul Marcahuasi, din Peru, numit „Monumentul Omenirii”: «Sfinxul nu reprezintã doar un singur chip, fiind înconjurat de altele, dar din rase diferite, precum și de capul unui câine, care are rol de strãjer al unei comori aflatã într-o „peșterã a tezaurului” în apropierea Omului». Se spune cã acest loc a fost centru energetic folosit pe vremuri de extratereștri, multe legende circulând prin pãrțile locului în acest sens. În imediata apropiere a Sfinxului se aflã o anume peșterã ce ar strânge mistere energetice deosebite.[necesitã citare] Aceste mistere energetice sunt atracția multor oameni pasionați de acest subiect. Alte zvonuri spun cã tot aici ar exista o minã de uraniu, pãrãsitã, ce nu mai este în funcțiune din al doilea rãzboi mondial.[necesitã citare] În munții României existã și alți megaliți care poartã denumirile de sfincși: Sfinxul de la Stãnișoara, Sfinxul de la Piatra Arsã, Sfinxul Lainicilor, Sfinxul Bratocei, Sfinxul Bãnãțean cunoscut și sub denumirea de „Sfinxul de la Topleț”, Sfinxul de la Pietrele lui Solomon, Sfinxul din Munții Gutâiului etc.

+1,rãspuns corect!
Corina - 19 puncte.
Bobi! - 1 punct.
Blade22 - 12 puncte.
goguletz BIRGAOANU - 14 puncte.
Sabecky - 5 puncte.
B1. - 3 puncte.
[A]dmiralRafy - 2 puncte.

...

[OINCOO]

Guess who?

Spoiler:

...

[Corina]

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.[2] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.

Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe cîțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.

Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.[3] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.[4] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

[OINCOO]

Corina wrote:

Mihai Eminescu (nãscut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literarã postumã drept cea mai importantã voce poeticã din literatura românã.[2] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria naționalã, cãreia a dorit chiar sã-i construiascã un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivã pentru copilãrie, melancolia și cultivarea stãrilor depresive, întoarcerea în naturã etc., poezia europeanã descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé, bunãoarã. Poetul avea o bunã educație filosoficã, opera sa poeticã fiind influențatã de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia anticã, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse sã-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pânã la urmã) și de teoriile lui Hegel. Rãdãcina ideologicã principalã a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit sã-i deranjeze pe cîțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocã, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ãsta!”. Publicistica eminescianã oferã cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocã; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenã sau despre evenimente de mai micã importanțã, fiind un veritabil cronicar al momentului. Eminescu a fost activ în societatea politico-literarã Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.[3] A publicat primul sãu poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat sã studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dãruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.[4] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mãrcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

+1,rãspuns corect!
Corina - 20 puncte.
Bobi! - 1 punct.
Blade22 - 12 puncte.
goguletz BIRGAOANU - 14 puncte.
Sabecky - 5 puncte.
B1. - 3 puncte.
[A]dmiralRafy - 2 puncte.

[OINCOO]

Câºtigãtoarea este Corina ,felicitãri.
Guess who? - III va începe pe 1.dec.2016

// PsychoLove ,poți sã dai locked.

...