ACCOUNT

[Oskar]

Maybe me?

[Loveheal]

mirelxxl wrote:

asa...imbracati caracterele altora...cand sunt destul de imbracate o sa ramaneti cu buza umflata

ti-as spune eu ceva dar nu ma cobor la nivelul tau


contul se da si cu email anyway ...

[Victoor]

Sa fie si un blue post pe'aici

[-Shaggz-]

Era vreme frumoasã. Era varã, holdele erau galbene, ovãzul verde, fânul era clãdit în cãpiþe ºi cocostârcul se plimba pe câmp cu picioarele lui lungi ºi roºii ºi clãmpãnea pe egipteneºte, fiindcã limba asta o învãþase de la maicã-sa.


De jur împrejurul ogoarelor ºi al pãºunilor erau pãduri mari ºi în mijlocul pãdurilor heleºteie adânci. Ce frumos era pretutindeni! Pe locurile acestea era un conac vechi, înconjurat de ºanþuri adânci; de la ziduri pânã la apã gãseai tot bãlãrii, aºa de înalte, încât unui copil, stând în picioare printre ele, nu i s-ar fi vãzut capul. ªi erau aºa de dese ºi de încâlcite, cã te puteai rãtãci prin ele ca-n pãdure. În bãlãriile acestea ºedea o raþã în cuibar ºi clocea; pânã sã iasã puii, raþa se plictisea grozav; nimeni nu venea sã vadã ce mai face; celelalte raþe mai bine se plimbau pe apã decât sã vie pânã aici sus, sã se aºeze sub un brusture ºi sã stea de vorbã cu dânsa.

În sfârºit a crãpat un ou ºi dupã aceea altul ºi încã unul, pânã au crãpat toate. Chiu-chiu! s-auzea din toate pãrþile; gãlbenuºurile prinseserã viaþã ºi rãþuºtele scoteau capul din gãoace.

- Mac-mac! a spus raþa ºi atunci toate au început sã mãcãiascã ºi ele cum puteau mai bine ºi se uitau în toate pãrþile, printre buruienile verzi, ºi mama lor le lãsa sã se uite cât voiau, fiindcã verdele e bun pentru ochi.

- Ce mare-i lumea! ziceau puii.

Cred ºi eu, fiindcã acuma aveau mai mult loc decât avuseserã înainte când stãteau în ou.

- Credeþi voi cã asta e toatã lumea? a spus mama. Lumea se întinde ºi mai departe, dincolo de grãdinã, pânã la ogoarele preotului, dar pânã acolo n-am fost nici eu. Sunteþi toate? a întrebat ea ºi s-a ridicat din cuibar. Ba nu, uite cã nu-s toate, mai este un ou ºi-i cel mai mare. Dar oare cât are sã mai þie? Am început sã mã cam satur!

ªi s-a aºezat iar în cuibar.

- Ei, cum merge? a întrebat-o o raþã bãtrânã care venise în vizitã.

- Mai am un ou, a rãspuns raþa. Nu ºtiu ce-i cu el, cã nu mai crapã; dar ia uitã-te la celelalte, ce zici, nu-s cele mai frumoase rãþuºte care s-au pomenit vreodatã? Una nu-i care sã nu semene cu tatã-sãu; ºi ticãlosul nici nu vine mãcar sã vadã ce mai fac.

- Ia sã vãd ºi eu oul acela care nu vrea sã crape, a spus bãtrâna. Trebuie sã fie un ou de curcã; am pãþit-o ºi eu odatã aºa ºi am avut numai necazuri cu el, fiindcã puilor de curcã le e fricã de apã. Nu puteam sã-l fac sã intre în apã cu nici un chip, mãcãiam cât mã þinea gâtlejul, dar tot degeaba. Ia sã vãd oul. Da, e de curcã. Mai bine lasã-l ºi învaþã-þi copilaºii sã înoate.

- Am sã mai ºed oleacã, a zis raþa. Am ºezut atâta cã mai pot sã ºed puþin.

- Cum vrei, spuse raþa cea bãtrânã ºi a plecat.

În sfârºit, oul cel mare a crãpat. Chiu, chiu, a spus puiul ºi a ieºit din gãoace; era mare ºi urât. Raþa s-a uitat lung la el. "Da' mare-i! Coºcogeamite rãþoi!", zise ea. Nu seamãnã cu celelalte; sã fie totuºi un pui de curcã? Am sã vãd eu; am sã-l bag în apã, chiar dacã o trebui sã-l împing cu de-a sila."

A doua zi era vreme frumoasã. Toate buruienile cele verzi strãluceau la soare. Raþa s-a dus cu toatã familia la apã. Zicea mac-mac ºi una câte una rãþuºtele se bãgau în apã; apa le venea pânã peste cap, dar ele repede ieºeau deasupra ºi înotau de minune; picioarele se puneau singure în miºcare ºi toate erau acuma în apã, chiar ºi puiul cel urât ºi cenuºiu.

- Nu, nu-i de curcã, spuse raþa; uite ce bine dã din picioare ºi ce drept se þine, e copilul meu. ªi, la urma-urmei, dacã te uiþi mai bine la el, e chiar drãguþ. Mac-mac! Haideþi dupã mine sã vedeþi ºi voi lumea ºi sã vã duc în curtea raþelor, numai sã vã þineþi de mine, sã nu vã calce careva, ºi feriþi-vã de mâþe.

ªi aºa au ajuns în curtea raþelor. Acolo era o zarvã cumplitã, fiindcã în curte erau douã familii care acuma se luaserã la ceartã pentru un cap de scrumbie; dar s-au potolit repede, fiindcã a venit o mâþã ºi a înºfãcat ea capul.

- Iaca, vedeþi, aºa merg lucrurile pe lume! a spus raþa ºi îºi ascuþi ciocul, fiindcã ºi ea ar fi vrut sã înºface capul de scrumbie. Þineþi-vã bine pe picioare, mai spuse ea. Vedeþi pe raþa aceea bãtrânã? Mãcãiþi cum se cuvine, duceþi-vã la ea ºi plecaþi-vã gâtul în faþa ei; ea e cea mai simandicoasã din toate câte sunt aici. E de neam spaniol, de aceea e aºa de grasã; ºi la picior are o panglicã roºie. Asta-i ceva nemaipomenit de frumos ºi-i cea mai mare cinste pe care o poate cãpãta o raþã. Asta înseamnã cã nu trebuie sã se piardã ºi trebuie sã fie cunoscutã de toatã lumea, dobitoace ºi oameni. Mãcãiþi! Nu vã þineþi picioarele înãuntru. O rãþuºcã bine crescutã îºi rãºchireazã tare picioarele, aºa cum fac tata ºi mama: uite aºa! Acuma plecaþi-vã gâtul ºi spuneþi mac.

Rãþuºtele au fãcut cum le-a învãþat mama. Celelalte raþe s-au uitat lung la ele ºi spuserã cu glas tare:

- Ei, poftim! Nu eram destule aici, au mai trebuit sã vie ºi astea! ªi uite una ce urâtã-i! Nu! nu se poate, e prea din cale-afarã!

ªi o raþã s-a repezit ºi a ciupit-o pe rãþuºcã de ceafã.

- Las-o în pace! a spus mama. Ce þi-a fãcut?

- Nu ne-a fãcut nimic, da-i aºa de mare ºi de neobiºnuitã, cã trebuie numaidecât sã o luãm la bãtaie.

- Frumoºi copii, a zis raþa cu panglicã la picior. Toþi sunt frumoºi, numai unul n-a ieºit cum trebuie. Ar trebui fãcut din nou.

- Asta nu se mai poate, cucoanã mare, a spus raþa-mamã. E drept cã nu-i frumoasã rãþuºca, dar e plãcutã la fire ºi înoatã tot aºa de bine ca ºi celelalte, ba chiar mai bine. Eu cred cã are sã creascã frumos ºi cu vremea are sã se facã mai micã; a stat prea mult în ou ºi de asta n-a cãpãtat înfãþiºarea care trebuie.

ªi raþa a mângâiat-o uºurel pe rãþuºcã ºi i-a netezit penele.

- De altfel, spuse ea, e rãþoi, aºa cã n-are prea mare însemnãtate dacã-i urât. Eu cred cã are sã se facã zdravãn, se vede de pe acuma.

- Celelalte sunt drãguþe, zise bãtrâna. Acuma, fiþi ca la voi acasã ºi dacã gãsiþi un cap de peºte, puteþi sã mi-l aduceþi.

ªi aºa au rãmas aici ca la ele acasã. Pe biata rãþuºcã însã, aceea care ieºise din ou cea din urmã ºi era aºa de urâtã, toate raþele celelalte o ciupeau, o înghionteau ºi o luau peste picior; ºi nu numai raþele, dar ºi gãinile. "E prea mare", ziceau toate orãtãniile din curte, iar curcanul care venise pe lume cu pinteni, ºi de aceea credea cã e împãrat, se umfla ca o corabie cu toate pânzele sus, se repezea la rãþuºte, tuºea de câteva ori mânios ºi i se înroºea tot capul. Sãraca rãþuºcã nu mai ºtia unde sã se ducã ºi ce sã facã! Era mâhnitã din pricinã cã era aºa de urâtã ºi toate pãsãrile din curte râdeau de ea.

Astfel a trecut ziua cea dintâi ºi dupã aceea a fost din ce în ce mai rãu. Pe rãþuºcã toþi o alungau ºi chiar ºi surorile ei o ocãrau ºi spuneau: "De te-ar prinde o datã mâþa, urâcioasã ce eºti!" ªi mamã-sa zicea ºi ea: "Bine-ar fi sã pleci ºi sã nu te mai vãd!" Raþele o ciupeau ºi gãinile o bãteau ºi o fatã care se îngrijea de pãsãri a dat în ea cu piciorul. Rãþuºca n-a mai putut rãbda ºi a sãrit peste gard. Pãsãrile de prin stufiºuri au zburat care încotro, speriate.

"Fug de mine fiindcã sunt aºa de urâtã", s-a gândit rãþuºca ºi a închis ochii, dar n-a stat pe loc ºi a plecat mai departe. ªi aºa, a ajuns la balta cea mare pe unde-s raþele sãlbatice. Aici a stat toatã noaptea, ostenitã ºi amãrâtã.

Dimineaþa, raþele sãlbatice s-au înãlþat din stuf ºi s-au pregãtit sã zboare; când au vãzut pe tovarãºa lor cea nouã, s-au uitat lung la ea.

- Ce fel de pasãre eºti tu? au întrebat ele ºi rãþuºca se întorcea în toate pãrþile ºi saluta cât putea mai frumos.

- Grozav eºti de urâtã! au spus raþele sãlbatice. Dar, în sfârºit, nouã puþin ne pasã de asta, numai sã nu te mãriþi cu careva din neamul nostru.

Biata rãþuºcã nu se gândea sã se cãsãtoreascã; doar atâta voia, sã stea ºi ea în stuf ºi sã bea puþinticã apã de baltã. A stat ea acolo douã zile. Dupã aceea au venit douã gâºte sãlbatice, sau mai bine zis doi gânsaci sãlbatici; nu era mult de când ieºiserã din ou ºi de aceea erau aºa de îndrãzneþi.

- Ascultã, fârtate, au spus ei; eºti aºa de urât încât eºti chiar pe placul nostru. Vrei sã vii cu noi ºi sã fii pasãre cãlãtoare? Aici, alãturi, în altã mlaºtinã, sunt câteva gâºte sãlbatice foarte drãguþe, toate domniºoare ºi toate pot sã spunã ga-ga-ga. Aºa cã poþi sã-þi gãseºti norocul, chiar aºa urât cum eºti!

Deodatã s-a auzit poc! poc! ºi cei doi gânsaci au cãzut morþi în stuf ºi apa împrejur s-a fãcut roºie. Poc! Poc! s-a auzit iar ºi cârduri întregi de gâºte sãlbatice s-au ridicat din stuf ºi iar s-au auzit pocnete. Era vânãtoare mare. Vânãtorii stãteau de jur împrejurul pãpuriºului ºi unii ºedeau chiar pe ramurile copacilor care se întindeau deasupra stufului. Fumul albastru al prafului de puºcã plutea ca un nor peste copacii întunecaþi ºi se împrãºtia pe ape. Câinii au venit pânã la baltã. Trosc, trosc, se auzea din toate pãrþile cum trosneºte papura. Sãraca rãþuºcã nu mai putea de spaimã. κi întorcea capul, ca sã ºi-l ascundã sub apã, ºi chiar în clipa aceea un câine mare ºi fioros a rãsãrit lângã ea. Limba îi spânzura din gurã ºi ochii îi luceau groaznic; ºi-a întins botul spre rãþuºcã, ºi-a rânjit dinþii ºi a plecat de-acolo fãrã s-o înºface.

- Mulþumescu-þi, Doamne! a oftat rãþuºca; sunt aºa de urâtã încât nici câinii nu vor sã mã muºte.

Rãþuºca a stat pititã în timp ce grindina de alice cãdea peste pãpuriº. Abia mai târziu s-a fãcut liniºte. Biata rãþuºcã tot nu îndrãznea sã se miºte. A mai aºteptat câteva ceasuri pânã sã se urneascã. A ieºit din baltã ºi a plecat cât a putut de repede, luând-o peste câmp. Numai cã mergea cam greu, din pricinã cã se stârnise furtunã ºi vântul vâjâia. Spre searã a ajuns la un bordei, care era aºa de dãrãpãnat încât nici el singur nu ºtia în care parte o sã se rãstoarne ºi de aceea, deocamdatã, rãmânea tot în picioare.

Aºa de tare bãtea vântul, încât rãþuºca a trebuit sã se ghemuiascã jos lângã bordei ºi sã se sprijine de el ca sã nu cadã. Vijelia se înteþea. Deodatã rãþuºca a vãzut cã uºa de la bordei ieºise dintr-o þâþânã ºi atârna strâmbã, aºa cã prin deschizãturã puteai sã pãtrunzi înãuntru. Ca sã scape de vânt, rãþuºca a intrat în bordei.

În colibã stãtea o babã cu un motan ºi o gãinã. Motanul ºtia sã se alinte, sã toarcã ºi împrãºtia chiar ºi scântei când îl frecai pe spate. Gãina avea picioare mici ºi scurte ºi fãcea ouã ºi baba o iubea ca pe copilul ei. Dimineaþa, toþi au dat cu ochii de rãþuºcã ºi motanul a început sã toarcã ºi gãina sã cotcodãceascã.

- Ce eºti? a întrebat baba ºi s-a uitat prin casã, dar cum nu prea vedea bine, i s-a pãrut cã rãþuºca era o raþã mare ºi grasã care s-a rãtãcit.

- Chiar îmi pare bine! a spus ea. Acuma o sã am ouã de raþã. Numai de n-ar fi rãþoi! Trebuie sã o punem la încercare.

ªi rãþuºca a fost pusã la încercare timp de trei sãptãmâni, dar ouã nu a fãcut. ªi motanul era stãpânul casei, ºi gãina stãpâna, ºi mereu ziceau: "Noi ºi lumea", fiindcã îºi închipuiau cã jumãtate din lume erau ei ºi bineînþeles jumãtatea cea mai fainã. Rãþuºca spunea cã în privinþa asta mai puteau fi ºi alte pãreri, dar gãina nici nu voia sã stea de vorbã.

- Poþi sã faci ouã? întreba ea.

- Nu.

- Atunci þine-þi gura.

ªi motanul spunea:

- Poþi sã te alinþi, sã torci ºi sã scoþi scântei?

- Nu.

- Atunci n-ai voie sã ai o pãrere când vorbesc alþii mai înþelepþi ca tine.

Rãþuºca ºedea într-un colþ ºi era fãrã chef. Deodatã ºi-a adus aminte de aerul curat de-afarã ºi de lumina soarelui. ªi a cuprins-o dorul de apã ºi o poftã grozavã sã înoate; nu s-a putut opri ºi i-a spus ºi gãinii.

- Ce te-a apucat? a zis gãina. N-ai nici o treabã ºi de asta-þi trec prin cap tot felul de prostii. Fã ouã sau toarce ºi ai sã vezi cã nu te mai gândeºti la fleacuri.

- Dar e aºa de frumos sã pluteºti pe apã! a spus rãþuºca. E aºa de plãcut sã te bagi cu capul în apã ºi sã te dai la fund!

- Ce mai plãcere ºi asta! a spus gãina. Ai înnebunit! Ia întreabã pe motan, care-i cel mai înþelept din toþi motanii, dacã lui îi place sã înoate sau sã se scufunde în apã! Despre mine nici nu mai vorbesc. Întreab-o ºi pe stãpâna noastrã cea bãtrânã, care-i mai înþeleaptã decât toþi pe lume! Crezi tu cã ea are poftã sã înoate ºi sã se bage cu capul în apã?

- Voi nu mã înþelegeþi! rãspunse rãþuºca.

- Nu te înþelegem? Atunci cine te-o fi înþelegând? Doar n-ãi fi vrând sã fii tu mai deºteaptã decât motanul ºi decât baba, ca sã nu mai pomenesc ºi de mine! Nu-þi împuia capul cu prostii, copilã, ºi mulþumeºte bunului Dumnezeu de norocul pe care þi l-a dat. Nu eºti mulþumitã cã stai în casã la cãldurã ºi cã ai de la cine sã înveþi lucruri folositoare? Dar tu eºti numai o moftangioaicã ºi cu tine nu-i chip de stat de vorbã. Eu îþi vreau binele, îþi spun lucruri care poate nu-þi plac, dar sã ºtii cã numai prietenii adevãraþi vorbesc aºa! Eu zic sã înveþi sã faci ouã sau sã torci ºi sã scoþi scântei.

- Ba eu cred cã am sã plec în lumea largã, a spus rãþuºca.

- Atunci pleacã, a spus gãina.

ªi rãþuºca a plecat. A înotat, s-a scufundat în apã, dar nici o vietate nu se uita la ea, aºa era de urâtã!

A venit toamna, frunzele pãdurii s-au îngãlbenit ºi s-au uscat; vântul le smulgea ºi le împrãºtia. Era frig. Norii atârnau grei ºi albi de zãpadã. Pe gard stãtea un corb ºi fãcea crr-crr de frig. Te prindea frigul numai când îl auzeai. Biata rãþuºcã n-o ducea deloc bine.

Într-o searã, când tocmai asfinþea frumos soarele, a venit un cârd de pãsãri mari ºi minunate. Rãþuºca nu mai vãzuse niciodatã pãsãri aºa de frumoase. Erau albe ca zãpada ºi aveau niºte gâturi lungi ºi mlãdioase. Erau lebede. Glasul lor avea un sunet cu totul deosebit. Au stat puþin, apoi ºi-au întins aripile largi ºi mãreþe ºi au plecat mai departe în þãrile calde cu lacuri albastre. S-au înãlþat sus de tot ºi pe rãþuºca cea urâtã a cuprins-o o neliniºte ciudatã; nu mai putea sta locului, se tot învârtea în apã ca titirezul, îºi tot lungea gâtul în sus cãtre lebede ºi scotea niºte þipete aºa de ascuþite ºi de neobiºnuite, încât se speria ºi ea. Nu putea sã uite pãsãrile acelea frumoase ºi fericite ºi când nu le-a mai zãrit s-a dat cu capul la fund în apã ºi când s-a ridicat iar la faþa apei parcã îºi ieºise din fire. Nu ºtia cum le cheamã pe pãsãri, nu ºtia încotro au plecat, dar îi erau dragi cum nu-i mai fusese nimeni drag vreodatã. Nu le pizmuia. Cum s-ar fi putut ea gândi sã doreascã o asemenea frumuseþe? Biata rãþuºcã urâtã ar fi fost foarte mulþumitã dacã mãcar raþele ar fi primit-o printre ele ºi n-ar fi alungat-o.

Iarna era tot mai grea. Rãþuºca trebuia sã înoate toatã vremea încolo ºi încoace, ca sã nu lase apa sã îngheþe cu totul; noaptea însã copca în care stãtea ea se fãcuse tot mai îngustã; era ger ºi gheaþa pe lac trosnea. Rãþuºca trebuia sã dea mereu din picioare ca sã nu îngheþe apa, dar, de la o vreme, a ostenit, nu s-a mai putut miºca ºi a prins-o gheaþa.

Dimineaþa a trecut pe acolo un þãran ºi a vãzut-o. Þãranul a dat cu piciorul în gheaþã ºi a sfãrâmat-o, a luat rãþuºca ºi a dus-o acasã la nevastã-sa. Rãþuºca ºi-a revenit în fire. Copiii au vrut sã se joace cu dânsa, dar ea a crezut cã vor s-o batã ºi de fricã a sãrit drept în oala cu lapte ºi laptele a þâºnit în toate pãrþile. Femeia a dat un strigãt ºi a pocnit din palme ºi atunci rãþuºca s-a speriat ºi mai tare ºi a sãrit în putineiul cu unt, pe urmã într-o cãldare cu lapte ºi de acolo a zburat iar. ªi avea o înfãþiºare!

Femeia s-a luat cu vãtraiul dupã ea, copiii alergau ºi ei s-o prindã, râzând ºi þipând. Noroc cã s-a deschis uºa ºi rãþuºca a reuºit sã se furiºeze afarã ºi s-a aºezat vlãguitã în zãpada care tocmai cãzuse.

Ar fi prea trist sã povestim ce-a îndurat ºi prin câte a trecut rãþuºca în iarna aceea. Când s-a fãcut iar cald ºi soare, ea stãtea în pãpuriºul bãlþii. Cântau ciocârliile, venise iar primãvara.

ªi deodatã rãþuºca a vãzut cã poate sã-ºi întindã larg aripile ºi cã are în aripi o putere mai mare decât pânã atunci. ªi-a luat deodatã zborul ºi nici n-a ºtiut când a ajuns într-o grãdinã mare, în care erau meri înfloriþi ºi tufe de liliac mirositor; creºteau chiar pe marginea lacului. Ce frumos era aici! Dintre trestii ieºirã trei lebede plutind domol pe luciul apei. Rãþuºca ºtia ce pãsãri sunt ºi deodatã o cuprinse o mâhnire ciudatã.

"Am sã mã duc la pãsãrile acelea frumoase ºi ele au sã mã batã ºi au sã mã omoare fiindcã sunt aºa de urâtã ºi îndrãznesc sã mã apropii de dânsele. Dar nu-mi pasã! Mai bine sã mã omoare ele decât sã mã ciupeascã raþele, sã mã batã gãinile, sã-mi dea cu piciorul fata care îngrijeºte orãtãniile ºi decât sã sufãr de frig ºi de foame toatã iarna."

ªi s-a ridicat ºi ºi-a luat zborul cãtre lebede. Lebedele, când au vãzut-o, au început sã dea din aripi ºi s-au îndreptat spre ea.

- Omorâþi-mã! a spus biata pasãre ºi ºi-a plecat capul pe luciul apei, aºteptând moartea.

Dar când colo, ce sã vadã în apã? Chiar pe ea însãºi oglinditã, dar acuma nu mai era o pasãre greoaie, cenuºie ºi urâtã, era ºi ea lebãdã. Nu-i nimic dacã te naºti printre raþe, numai sã ieºi dintr-un ou de lebãdã! Pãsãrii nu-i pãrea rãu cã îndurase atâtea necazuri; se putea bucura acuma ºi mai mult de fericirea ei. Lebedele cele mari au venit la ea ºi au dezmierdat-o cu pliscurile. În grãdinã au venit câþiva copii. Au aruncat pe apã pâine ºi grãunþe. Deodatã, cel mic a strigat:

- Uite cã a mai venit una! ªi ceilalþi au chiuit de bucurie ºi au strigat ºi ei:

- Da, a mai venit una! Au bãtut din palme ºi sãrind într-un picior s-au dus repede sã spuie tatii ºi mamei.

Apoi au venit iar ºi au aruncat pe apã pâine ºi cozonac ºi toþi spuneau:

- Asta care a venit acuma este cea mai frumoasã!

ªi lebedele cele bãtrâne se plecau în faþa ei. Lebãda cea tânãrã s-a ruºinat ºi ºi-a ascuns capul în aripi; nu ºtia ce sã facã; era foarte fericitã, dar nu se mândrea deloc; fiindcã o inimã bunã nu-i niciodatã mândrã. Se gândea cum fusese ea de prigonitã ºi de batjocoritã ºi acuma toþi spuneau cã e cea mai frumoasã dintre toate pãsãrile. Chiar ºi liliacul se apleca spre ea cu crengile în apã ºi soarele strãlucea cãlduþ ºi domol. ªi lebãda ºi-a întins aripile, ºi-a înãlþat gâtul ºi a spus din toatã inima:

- Pe vremea când eram o rãþuºcã urâtã nici în vis nu m-aº fi gândit la atâta fericire!

[tortured]

I'm in too !

[nseries]

Shaggz ))))

[THC.Maniakk]

daca are dk @vreau si eu.

http://serialplay.ro Seriale Online.

[Shpace]

http://forum.wow-freakz.com/Cont-close-topic-t227128.html

[skyreaker24]

-Shaggz- wrote:

wall of text

wtf did i just read

[-CSK-]

Ma bag si eu

[nseries]

@skyreaker24, no need to remind us dat. E destul de mare, nu crezi?

[nycolae14]

ªi eu ºi eu:)

[arggalati12]

Eu

[SharinganLeX]

Why not?

[Syon]

N e l l y wrote:

In fine, mi-ati sters topicul, dar am reusit sa ii notez pe toti inainte. O sa-i trimit datele lui oskar, inclusiv mailul pentru ca asa l-am primit si nu am modificat absolut nimic la el.have fun!