Aplauzele la fel de contagioase ca anumite boli, aratã un nou studiu

[Spartans.]

Aplauzele sunt la fel de contagioase ca anumite boli, potrivit unui studiu recent realizat de cercetãtorii de la Universitatea Uppsala din Suedia.

Potrivit acestor cercetãtori, cu cât o mulþime de oameni aplaudã mai mult, cu atât indivizii care o compun devin ei înºiºi susceptibili sã aplaude.

Acest fenomen, denumit "contagiere socialã", este cunoscut din secolul al XVII-lea. În sãlile de teatru, anumite persoane erau angajate ca sã aplaude pentru a promova succesul pieselor prezentate pe scenã, antrenând astfel alãturi de ei publicul plãtitor. Aceastã practicã a durat pânã în zilele noastre.

Cercetãtorii au decis sã studieze aceste cunoºtinþe empirice ºi sã le introducã într-un model matematic cu ajutorul unor ecuaþii complicate.

Richard Mann, matematician la Universitatea Uppsala din Suedia, ºi colegii sãi au început acest studiu prin a filma ºase grupuri diferite, alcãtuite fiecare dintr-un numãr cuprins între 13 ºi 20 elevi, care asistau la o prezentare oralã. Cercetãtorii au analizat apoi aplauzele lor în cele mai mici detalii.

Pe baza cifrelor ºi a graficelor realizate, oamenii de ºtiinþã au constatat cã între sfârºitul prezentãrii ºi primele aplauze au trecut, în medie, doar 2,1 secunde. Ei au remarcat cã a fost nevoie de mai puþin de trei secunde dupã acele prime aplauze pentru ca toþi ceilalþi spectatori din public sã înceapã la rândul lor sã aplaude.

Dupã ce au testat mai multe modele de calcul statistic al probabilitãþilor, cercetãtorii suedezi au ajuns la concluzia potrivit cãreia "probabilitatea ca un individ sã înceapã sã aplaude, dupã primele aplauze din salã, este proporþionalã cu numãrul de indivizi care aplaudã deja".

În termeni profani, mituirea unor oameni pentru a aplauda este un principiu care funcþioneazã.

"Este vorba de o reacþie liniarã, similarã cu ceea ce constatãm la maimuþe în privinþa deciziilor asociate cu miºcarea ºi la oameni în privinþa urmãririi privirii", au dezvãluit cercetãtorii suedezi, în rândul cãrora s-au aflat ºi câþiva biologi specializaþi în comportamentul animal.

În schimb, cercetãtorii au întâmpinat dificultãþi atunci când au încercat sã identifice factorii care îi determinã pe oameni sã se opreascã din aplaudat.

Deºi "alinierea" pare sã fie factorul principal ("cu cât existã mai mulþi oameni care au încetat sã aplaude, cu atât individul va avea tendinþa sã se opreascã ºi el din aplaudat"), studiul a stabilit ºi o legãturã cu durata totalã a aplauzelor: "cu cât aplaud mai mult timp, cu atât probabilitãþile de a mã opri sunt mai mari".

Obosealã sau dureri la nivelul palmelor? - Greu de spus, în condiþiile în care timpul mediu de aplaudat a depãºit cu puþin ºase secunde în timpul acestui studiu.

"Credem cã metodologia noastrã poate fi aplicatã foarte bine ºi altor fenomene de contagiere socialã", în domeniul psihologic, economic ºi sociologic, precum "ritmul în care indivizii renunþã la reþelele de socializare", au afirmat autorii studiului.

Studiul a fost publicat în revista britanicã Journal of the Royal Society Interface.